La tranta cu inspiratia...un blog

La Rascruce

2011-07-26T19:22:00.006+03:00

Trasee isi intind reptilienele trupuri
Din acest axis mundi punct intre creste
Catre locul unde Cerul si Lumea
Imbratisati stau in foarte lunga lor acuplare;
Se intersecteaza haotic, se intretaie,
Insa nu coincid niciodata;
Nicicand oglinda a voluptoasei inlantuiri de la orizont.
Zadarnic se desfasoara paralel in imitatie uneori, incercand asta,
Deznadajduite apoi, serpuiesc cautand sensul in departari,
Se avanta incercand sa atinga cuplul din zari,
Sfarsind unul si toate-n prapastie.

La Hotar

2011-05-31T00:19:00.007+03:00

Stinge faclia si taci!
Iata-i cum trec:
Cu pas nesigur in Noapte,
Un picior proptit in Iluzie
Si al doilea membru inca infipt incapatanat in absurd.

La hotar Paznicii joaca barbut neatenti
In timp ce sufletele trec pe ascuns granita ilegal
Si uita sa mai trimita corespondenta,
Cu vederi de dincolo.

Si uita de noi
Si uita de ei
Si uita si a mai uita.

Iar noi chinuindu-ne din rasputeri ,
A nu cadea la randul nostru-n uitare
Robotim din zori pana-n seara,
Obsedati in a intari hotarele
Si blestemand Paznicii;
Duram zgomotos ziduri aparent trainice
Si ajungem intr-un final,
Satui pana-n gat de atata speteala,
Sa orbecaim, cu faclia stinsa in Noapte
Sarind tacuti zidul spre Cealalta Parte.

Zgomot

2011-05-16T00:37:00.006+03:00

Interjectii, onomatopei, zgomot… gata!
Sunetul scos de pahare candva pline
Izbindu-se inca vioi, resemnat de podea;
Trompeta rupta, vioara sparta, chitara stramba,
Cor de nebuni… atat!
Do-re-mi-fa-sol-la-si-do
(muzica e doar sunet cu aere aristocratice)
Tic-tac, tac-tic printre note… nimic!

Ploua si ploua si stropii izbesc acoperisul de tabla
Si ma calca pe nervi (acoperisul nu ploaia)...
Fara sens? Fara sens!
Ce-i poezia altceva decat strigatul disperat, in zadar razboinic
Al unui Tarzan in adanca jungla dintre timpane?

Fara

2011-02-17T18:13:00.001+02:00

Fara rima, ritmul,
Fara ritm, sensul,
Fara sens, trupul,
Fara trup, gandul,
Fara gand, timpul,
Fara timp, versul.

Helpless Pastiche

2011-01-30T18:19:00.006+02:00

This is the way it all crumbles,
This is the way it all crumbles,
This is the way it all crumbles,
Not in a roar but in silence
And the Universe couldn't care less,
Of that icy light under a bloated sun!

Cad

2010-12-08T02:19:00.006+02:00

Cad cuvinte in jos!
Se prabusesc surd in capat de pagina fara sens.
Se prabusesc cuvinte-nuante-culori-alb-negru…
Cuvintele sunt culori, uneori au si valoare, adeseori – nu!
Se rostogolesc mut,
Nedrept si atat de incorect din punct de vedere gramatical,
Dar mai ales din atat de multe alte privinte.
Pica idei si chiar uneori cu putin noroc trefla,
Se-mpiedica bete crita si cad nesfarsit…
Alcoolizate de Luna, de Soare, de Messier la-ntamplare,
Dar cel mai ades de Marte – e o figura de still asta (in limba engleza );
E un concept, cand scrii prea putin lizibil se transforma-n concert!
O simfonie (sinefonie?) nerostita, amorfa
De semnificatii, de semne pictate, adeseori mazgalite, manjite;
Degete-maini-piatra-arta, peste tot:
Pagina asta e Lascaux, urmatoarea se vrea Altamira,
Mai tarziu arta asta naiva cade in timp,
In capitolul doi.
Cad cuvinte, cad in bucati imense, iregulare, neplacut geometric fraze,
Se rostogolesc in valea de munte,
(Cand scrii prea putin descifrabil e minte)
Amalgamat, anagramat, alambicat…
80% triplu rafinat.
Stare de ebrietate cu shoturi de eu, de tu, de el/ea
Si celelate pronume, de multe ori chiar prenume,
Adeseori cu majuscula
Alteori nu!

Cad cuvinte, cad si ploua torential,
Slove capricioase cad sinonimal,
Trase de gravitatie cu gravitate,
Inainteaza in jos, uda haine (cu sau fara pe “i” accent),
Incorect din punct de vedere gramatical,
Dar nenatural din atat de multe alte privinte.
In torente de parca ar vrea sa inunde cumva,
Cad picaturile astea, curg, cad fara scop.

Cad in avalansa cuvintele astea blestemate.
Cad si-si lasa sangele litere pe hartie.
Cad precum o armata bolnava, sortita unui razboi chior.
Cad din interior spre albul exterior.
Cad parerile astea netoate.
Cad netacerile astea tacute.
Cad paradoxal din punct de vedere logic,
Dar mai ales din atat de multe alte privinte.
Cad ghemurile astea de litere ce-ar trebui sa insemne, dar raman mute,
Cad si nerostite-asurzitoare-paradoxale nici ele nu-si dau seama de ce.
Doar cad…

Cazand, de pe culmile cortexului in altundeva,
Actul lor (teatral) de-a cadea, devine el insusi un tel.

No

2010-11-08T20:26:00.006+02:00

No surprise, no wonder if this season,
Will put another crucifixion in the face of reason.
No reason on the cross if their poison tipped dark nails,
Will dig deep through bloodred pathways, but cannot find the trails.

No mistery, no puzzle if these empty undying days,
Will bring forth chameleons, caught in wretched tragedy plays.
No tragedy on this stage if the spectator's smile,
Will turn into comedy the web like game so vile.

No strangeness and no awe if this very moment,
Births another cockroach, a soul grain eating rodent.
No feeding on the heart rat crawls if the cat like mind,
Lies at that doorstep - hunting, while seeming nice and kind.

...Si sphere la inca un Sonisphere

2010-06-27T11:00:00.012+03:00

Big four pe aceeasi scena!Cele mai influente 4 trupe de thrash din anii 80 pe aceeasi scena! Visul oricarui thrash metalist de la pustanul de 14 ani plin de energie si asteptari pana la roacherul cu pletele albite si 29 de ani de asteptare in spate!...Recunosc exagerez putin, pana la urma poti vedea oricare din aceste 4 trupe si pe la vecinii de hotar (noi ii vizitam pe bulgari ...ei pe noi, infratire metalica, macar atat), Metallica si Megadeth nu sunt prima oara pe o scena din Romania asadar evenimentul nu e chiar Thrash of the Titans...si totusi, totusi... Big Four pe aceeasi scena: cum sa nu bata inima-n tine in ritm de pedala bass dubla? Cum? Imposibil!

Ok! Ca sa subliniez de la bun inceput cateva aspecte:

1) Jos palaria in fata organizatorilor pentru ca au reusit sa adune suita asta de trupe mari de metal si sa le reuneasca in cadrul aceluiasi festival...realmente vinovatu' principal merita o mica statuie la Romexpo (cunosc aspectul castigurilor banesti pe vreme de criza din festivaluri de metal insa oricum el se bucura, noi la fel, toata lumea e fericita).

2) Locatia, bine aleasa, spatiu indestulator pentru hoardele de trolli si orci, puncte suficiente de hidratare pentru intunecatii amatori de lichide bahice...budele pareau a fi si ele destule (n-am avut timp sa le vizitez dar asa... la o scurta scanare a zonei)

3) O mare bila neagra pentru accesul in zona festivalului ...cand ajungi acolo si vezi o coada kilometrica care pare a nu se mai termina si se intinde pana hat in departari iar Anthrax incep sa cante nu e placut...deloc!..e chiar enervant, al dracu' de enervant si cand ti se spune cand mai aveai 50 de m pana la intrare ca "se poate intra si prin dreapta sa stiti" devine si mai enervant ...tot zenul din lume nu ajuta! Eu inteleg necesitatea de a ii controla pe metalisti de cutite, pistoale, grenade si scandicuri insa totusi ...din cate stiu BGS se lauda a fi cea mai eficienta firma de paza; daca triplau numarul punctelor de acces si plasau agenti corespunzator cu asta nu mai stateam la coada ca la carne in vremuri mai putin metalice, nu?

In ceea ce priveste formatiile:

ANTHRAX:

Desi nu i-am vazut de la bun inceput pot spune cu mana pe inima ca au sunat foarte, foarte bine. Vocea lui Joey Belladona nu a avut de suferit prea mult de pe urma anilor si faptul ca au venit cu el si nu cu John Bush m-a uns pe suflet. Ian Scott a fost ca de obicei foarte profi iar restul trupetilor s-au achitat cu brio de piesele consacrate. M-a incantat foarte mult faptul ca au interpretat si de pe primul album o piesa...desi cel putin jumatate din participanti probabil nici nu erau nascuti atunci (avertisment de cliseu de metalist batran). Evident momentul forte al reprezentatiei lor a fost Indians. Horns up si pentru coverul dedicat in amintirea lui Dio. Respect! Au promis ca mai vin pe la noi, astept sa ii vad si headlineri!

MEGADETH:

Cu un Dave Mustaine contrastant vizual cu negrul din jur, imbracat tot in alb aranjat si frezat cam stii la ce sa te astepti... thrash metal stilat si cu nasul pe sus, artificii progresive instrumentale si solouri sclipitoare. Din pacate la capitolul sunet au sunat ca dracu' ala de care se fereste Dave cu Biblia in mana: basii erau foarte tare, vocea se auzea prea incet, mai ca nu mi-am dat seama la cateva piese despre ce e vorba. Parca si-au mai revenit umpic incepand cu Skin Of My Teeth, dar pe final cel putin la She Wolf a sunat de-a dreptul naspa ca sa zic asa, noroc ca stiam versurile. In fine e a doua oara cand ii vad in Romanica si cu siguranta au fost mai slabi decat la Arenele Romane... Pacat! Poate data viitoare!

SLAYER:

Pardon: SLLLLLLLLAAAAAAAAAAAAAAYYYYYEEEEEEEEEER! Intr-o singura fraza pot rezuma: adevaratii headllineri ai concertului! Evident sunt foarte foarte subiectiv si totusi, vorba unui critic: "You cannot go to a bad Slayer concert...there is no such thing!" Adevarat, dragi tovarasi in ale sfantului Slayer, foarte adevarat: de la prima nota din World Painted Blood s-a dezlantuit haosul, iadul, dracul gol si alte minunate sentimente! Daca pana atunci agentii de paza reusisera sa stopeze nevoia de a descarca adrenalina a publicului, la Slayer au trebuit sa se dea batuti...Au incercat de vreo trei sau patru ori sa opreasca mosh-pitul din apropierea mea...Bineinteles fara succes! Cam asta este forta unui concert Slayer, cam asta si asteptam. La nivel muzical au sunat ca de obicei, in forta si foarte foarte inchegat. Ascutita prestatia precum o lama de brici. Nu as putea spune ce piesa a sunat cel mai bine pentru ca nu as putea gasi un singur moment slab in decursul acelor aproximativ 60 de minute de energie pura. Fie ca e vorba de piese mai noi precum Jihad, noi-noute cum ar fi Beauty Through Order sau de piese consacrate ca Seasons in the Abyss & Raining Blood executia a fost fara repros. Asta inseamna profesionalism! Asta inseamna cu adevarat respect pentru fani! Sincer vorbind ma asteptam ca vocea lui Tom sa nu fie la nivelul asteptarilor, dar a scuipat din toti plamanii versurile lui Angel of Death si a racnit "WAAAAR ENSEMBLE" cu la fel de multa pasiune. Concluzia: desi sunt ragusit ca un magar mai vreau ! Si daca nu vine Slayer la mine ...ma duc eu la Slayer. Sic!

METALLICA:

E formatia aia din copilarie cu coperta cu fulgere, o mai stiti ? In ultimii ani am cam uitat de ea insa...un mare insa!

Despre regii (autoproclamati ha-ha-ha: sa radeam cu Metallica; sunt umpic sarcastic, fani Metallica nu ma luati in seama!) ai thrash metalului s-ar putea spune multe, si de bine si de rau. Nu e momentul din nou pentru discutia asta, o auzi in orice bodega unde zac in colturi pletosi; e un fel de discutie despre starea vremii intre roacheri: cand n-ai subiect de discutie vorbesti despre cat de cacao e Metallica de acum si cat de misto erau albumele de la inceput cand tu probabil te jucai cu phallusul in siliciu macinat de valuri...in fine deviez de la subiect!

Metallica au fost beton! Nu tari, foarte tari! De la Creeping Death si pana la Hit The Lights (cand am plecat eu, da stiu ca a venit si "Sica" dupa aceea, mereu vine) au fost trupa aia din copilarie cu coperta aia misto cu cruci si maini, pe bune! Si daca la Megadeth soundul a fost de-a dreptul execrabil la Metallica a fost Loud Metal up your...Kill'em All vreau sa spun. Desi ma deplasasem undeva in spate, s-a auzit clar si limpede putand distinge fiecare instrument fara prea mult stres. Artificiile nu m-au impresionat insa melodiile, da! Exceptand oribilul moment numit Nothing Else Matters au stiu sa dea publicului un show de nota 10. Bravo! II multumesc cu aceasta ocazie lui James Heatfield ca a renuntat la binecunoscutele "Oh Yeah! "Fuck Yeah!" "Y-ha" si restul de manifestari sonor texane. Oricum Metallica a mai fost si va mai fi...orice ar insemna asta !

\m/ Rock frate nu gluma!

PS: Daca imi spune cineva cu exactitate cate mosh-pituri erau active in acelasi timp la Slayer dau o bere/ un suc!

PPS: A vazut cineva din golden circle daca cumva pe mansetele albe ale lui Mustaine scria Jesus is Love?

PPPS: Domnule James Heatfield numele orasului din tara lui Dracula (aia de pe instrument stii matale) nu se pronunta nici Budcharest si nici Bucdapest!

PPPPS: Ce cauta Vita de Vie in deschidere la Big Four?!?

PPPPPS: Oare Remus Cernea da din cap la Slayer sau discuta Leviathanul?

Etc.

Pasareste

2010-01-28T19:05:00.005+02:00

Ipimipi ropostepesc rupugapacipiupunipilepe ipin dipiapalepectepe ipinvepentapatepe
Snopoapavepe ropostipitepe mipisteperipiopos capand eperapam mipicipi sipi nepestipiuputoporipi
Sipi ipin ipinopocepentapa nopoapastrapa apatapat depe ipintepelepeptipi.
Upun pupustipi copocopotapandupu-sepe zapambaparepet, sepenipin ipin copopapacipi
Capa apatupuncipi ipin tipimpupul mipitipic, apal copopipilaparipiepeipi mepelepe.

Depe pepe zipidupuripilepe mapasipivepe depe pipiapatrapa apalepe lapabipiripintupulupuipi, ghepem depe apanipi,
Cupu prapastipiapa mepea apalepegoporipicapa-
Mipicipi propoipiepectipilepe sfeperipicepe ipizbipind ripigipidepe fipigupuripi
Alepe unepeipi lupumipi ipin copoltupuripi, cepe apa lupuapat-opo capas
pepe opo capalepe apanapapopodapa sprepe MAPATupuripizaparepe.
(Nupu-ipi ipincapa sapah mapat!)

N-apam uipitapat dapansupul vipiopoipi apal pripimipilopor apanipi,
Mapa bupucupur depe rapazepelepe sopoaparepelupuipi, depe rapasaparipitupul sapaupu copomplepex-sipimplupu,
Depe noporipi sipi depe plopoapaipiepe capantapand pripintrepe stropopipi,
Depe nepeapa, fupulgipi scupurgapandupu-sipi clipipepelepe meperepeupu repecipi pepe lipimbapa...
Depe apamepestepecupul apalapa, mepelapanj depe nepedepescripis apal copopipilaparipiepeipi, Staparnipind rapasupul pripin topotipi poporipi , dipin fipiepecepe sipimt.

Lupumepuapa ipi-opo mipingepe depe capaupucipiupuc depezupumflapatapa
Zapacapand ipantr-upun copolt,
Capand eperapam nopoipi mipicipi paparepeapa mupult mapaipi maparepe!
Adupu popompapa sipi upumflapa,
Jupucapam, dripiblapam sipi dapam gopol...mapaipi epe ipincapa tipimp!

Sepensupul propofupund, tepelupul, mopotipivupul pepentrupu apa fipi:
Upun jopoc depe-apa vipiapatapa apascupunsepelepeapa.
Nupumeperipi papan’ lapa zepecepe capauputipi, gapasepestipi, tepe apascupunzipi,
Opo ipiepeipi depe lapa capapapat.
Capat apaipi clipipipi gapatapa! Apatapat!
Sipi mapaipinepe apaltipi pupustipi, mapaipinepe upun apalt jopoc.

Topotupul epe ipin jopoapacapa, topotupul pepe depegepeapabapa!
Trapantapa ipin zapapapadapa sipi dapacapa jupucapam upumpipic prepeapa bruputapal,
Nupu-ipi nipimipic, apastapa epe!
Eupu rapad depe tipinepe, rapazipi sipi tupu upumpipic depe mipinepe
Nepe scuputupurapam, nepe ripidipicapam, nepe ipimpipingepem ipiapar...
Apacapasapa nupu plepeapacapa nipimepenipi supupaparapat.

Pășind

2010-01-23T04:47:00.003+02:00

E limpede, mi-e dor de munte!

Deseori,
Cînd mă aflu între colți neînduplecați de vânturi și de ape,
Danturi gigantice ale unor uriași primordiali
Cu bărbi verzi, ruginii sau albe chiar,
Călcând,
Cu mușchii tensionați și reci broboane născute din efort pe piele,
Cerul trăgând, momindu-mă mereu mai sus,
Înspre regatul său, unde doar pietrele și-naripatele se simt în largul lor
Și omul sprijinit în toiagul său de drumeție
I-o umbra trecătoare doar - furnică efemeră pe-o mică creangă săltând și coborând,
Navigând,
Gigantica mare neclintită și ale sale valuri de rocă încrețite,
Cu alge mirosind a brad;
În clipe ca acelea mereu mă opresc,
Aplecându-mă să-mi potolesc ostenirea, răpind cu palmele căuș
Lichidul rece, dătător de viață,
Din gura unui parca închipuit șarpe cristalin,
Târându-și solzii transparenți în jos,
Prăbușindu-și treptat trupul în cascade înspumate zgomotoase.
Sorbind,
Îmi văd oglindirea
Și dincolo de jocul luminos,
Permutând lumina în sus și jos, din ochi în apă și-napoi,
Cercetând chipul meu distorsionat din unde
Îmi-aduc aminte de ceva…
Mereu aici dobândești tăria să poți cuteza tot mai sus și-apoi,
Epuizat însă satisfăcut, pășind atent,
Înveți mai ales cum să cobori!

Dragonul de Hârtie

2009-12-28T19:23:00.009+02:00

Un dragon origami este tragic o creatură paradoxală
deși creatorul (atoputernicul său zeu, stăpân al universului de hârtie)
l-a închipuit și i-a suflat cu talent ființă
croindu-i arta, liniile eului său,
perfecte din punct de vedere geometric
și astfel din atât de multe alte privințe.

Bufoniadă a imaginii sale matematic oglindă,
chip cioplit fractalic, identic divinității sale draconice
(reptila cerc înghițindu-și ființa perpetuu
concomitent înconjurând universul cu trupu-i,
servind drept limită pentru propria-i lume),
în bătaie de joc;
în ciuda acestei similitudini - a zeului operă,
un dragon origami este damnat!

În timp ce purtată de vânt, hârtia – trupul său se lasă,
el e gol, lipsit de fiece dată de Flacăra Creatoare
și știe că focuri divine precum zeul
nu va putea stârni dând viață nicicând;
sortită fiind la imitație și valori numerice
această statuie grotescă a tiranicului său tată.

Astfel balaurul resemnat, blestemând ia o foaie la rându-i și
contemplând imposibilitatea eternă
de a da foc creând lumi,
împăturind atent hârtia, linie după linie,
dealuri și văi stârnește din ea făurind forme,

pentru a da un oricare sens, cât de mărunt, lumii sale.

Amerindieni Albaștri și Coloniști Hitech

2009-12-21T16:34:00.022+02:00

Trebuie să recunosc că primul meu gând când m-am hotărât să bag mâna în buzunar pentru a viziona în premieră Avatar a fost oarecum încărcat de prejudecățile pe care le-ar putea avea în general un cinefil haute couture față de producțiile dedicate profanilor, în ceea ce privește adevărata artă cinematografică, altfel spus, cu nasu’ pe sus nu m-am sfiit în a afirma: eye candy + cheesiness = love! Mult din ambele!

De altfel în mare parte poți reduce filmul lui Cameron și doar la aceste doua componente. E un fel de plăcintă de brânză cu blat Star Wars, conținut de Dances With Wolves și-un pic de topping comentariu social în genul District 9 (e la modă și prinde bine să vorbești despre lucruri nașpa din societatea noastră prin prisma unui SF).

Așa cum spuneam, avem bombonele la greu, nu degeaba e filmul cel mai scump din istoria cinematografiei. Și da, planeta Pandora arată absolut superb, pentru aproape 3 ore te poți pierde cu adevărat în junglele ei (preferabil în 3D). Aici tot respectul! Sincer, realizarea CGI-urilor acestui film este una vizual aproape de perfecțiune: plante, animale, Na’vi chiar par strâns legate într-un ecosistem atât de străin și ciudat și totuși în același timp familiar, regizorul reușind cu măiestrie să combine aceste elemente cu aerul de ușor identificabil necesar peliculei, pentru a putea face paralela cu lumea noastră și dramele ei. În același timp distrugerea acestei lumi idilice cu tot armamentul din dotare, cu explozii, roboței, elicoptere și alte jucărele (cam tot ce am văzut în producții anterioare ale lui Cameron, Aliens și Terminator ridicate la puterea efectelor din prezent) nu te poate lăsa indiferent, astfel sensibiloșii se pot trezi că îi podidește din adins plânsu’ în timp ce spiritele mai războinice vor scrâșni umpic din dinți în timp ce aruncă cu pumnii în aer la scenele mai epice ale filmului.

Povestea ei bine, lucrurile sunt destul de clare aici: nimic cu adevărat nou sau inovator. Avem un basm SF despre încercarea de colonizare de către un imperiu (reprezentat aici de corporații lipsite de scrupule) a unei lumi idilice și lupta nobilului sălbatic pentru conservarea ei. Bineînțeles că din peisaj nu pot lipsi idila între colonistul rebel și prințesa sălbatică, trădările și reconcilierea sau personajele negative unifațetate. Poate singurul element inedit e introducerea în plot a Avatarurilor (corpuri de împrumut concepute în laborator prin care coloniștii intră în contact direct experimentând viața băștinașilor Na’vi din film). De altfel găselnița rezolvă cu succes și o anumită problemă delicată, legată de incompatibilitatea sexuală între o extraterestră albastră de 5 metri și un om normal ce cu siguranță ar fi putut strica elementul romantic, in lipsa acestui gadget Sci-fi. Bine acum lăsând cârcotitul la o parte, nea Cameron a vrut să transmită prin aceste avataruri și ceva mai profund (nu mult ce-i drept!): în religia hindusă, avatarurile sunt forma sub care zeitățile umblă printre oameni pe pământ, în carne și oase; în film ele reprezintă metoda de evadare dintr-o lume materială coruptă și imperfectă, către o alta, la fel de reală dar mult mai aproape de spiritual și din multe puncte de vedere și de ideal. De altfel chiar regizorul declara că el vede prin avatarul creat, metoda prin care omul imperfect (așa cum se vede chiar el însuși) poate accede către propriile vise (de perfecțiune sau aproape perfecțiune). Mda, tare filozofic! Sunt curios câți dintre cei care au vizionat, sau vor viziona filmul se și prind de subtilitate ! Și nu știu dacă faptul că nenea James Cameron dă chiar și un pont gratis vopsind toate ființele inteligente ale Pandorei într-un senin albastru ajută cu adevărat pentru revelație!

Muzica și sunetul filmului, la fel ca și împachetarea vizuală sunt fără reproș de nota 10. De la zgomotele primitive ale ființelor Pandorei, la huruitul mașinăriilor de luptă, de la muzica antrenantă a scenelor tensionate, la tonalitățile tribale din adâncul Copacului Sacru contribuie decisiv în crearea unei atmosfere cu adevărat mărețe.

Jocul actoricesc este unul profesionist executat dar fără nimic spectaculos. O bila albă pentru faptul că la fel ca și în cazul altor producții axate pe CGI actorii trebuie să se adapteze în permanență la executarea rolurilor în medii virtual inexistente…E o provocare, chiar și pentru un actor dresat de Holywood! Bineînțeles, Sigourney Weaver e ca de obicei, foarte bună, induce rolului ei personalitate și după părerea mea reușește să creeze singurul personaj cu adevărat viu din toată pelicula. Sunt curios dacă decizia lui Cameron în ceea ce privește evoluția și ulterior soarta acestui personaj în film are vreo legătură cu o anume doamnă Ripley, destinul și caracterul dânsei și se vrea în vreun fel, un revers al medaliei …Amuzantă recrutarea lui Wes Study (îl cunoasteți desigur pe actorul de origine amerindiană, din destule pelicule) în rolul șefului de trib Na’vi. Cameron nu se ascunde și confirmă încă odata sursele sale de inspirație pentru Avatar.

Acum trecând peste scepticismul meu inițial în ceea ce privește revoluționara aventură (la nivel de buget și tehnologii folosite) semnată James Cameron, cred că ar trebui dat Caesarului ce este al Caesarului: regizorul american asta a servit întotdeauna - acțiune, aventură , romantism la îndemână cu doza necesară de fruct interzis, împachetate foarte frumos și servite cu mare stil…Nu vii la un asemenea film cu aere burgheze și pretenții de revelații intelectuale sau artistice, nici nu te aștepți să vorbești la seminariile de filosofie despre el apoi. Dar e distractiv, e intens, e bine făcut, e perfect pentru văzut cu prietenii (prietena/ prietenul) și povestea sa deși clișeica sau simplă (sau poate tocmai de asta) smulge zâmbete și încruntări, “Oau!”-uri, și uneori lacrimi izolat.

Iar celor care strâmbă din nas și urlă că se puteau face mult mai multe pe plan artistic cu asemenea buget: calmați-vă oameni buni; nici Jurassic Park nu a fost capodoperă din punctul ăsta de vedere dar (un mare dar): a arătat ce pot face efectele speciale, a stârnit o nouă abordare a peliculei de Holywood (dar nu numai), și a intrat astfel în istorie! Bravo James Cameron! Sper că Jackson și Spielberg au fost mulțumiți de ce au văzut la filmări... Nu de alta dar se pot face foarte multe din asta în continuare, nu?

PS: Mi se pare mie sau finalul lasă un MARE loc liber pentru un Avatar 2? Dacă da, sper să nu dureze încă 10 ani producția!

PPS: Cred că e toată lumea (avizată sau nu) e conștientă de faptul că, comentariul social al filmului era un succes și avea cu adevărat impact doar dacă finalul era vectorial de sens opus, nu?

Verdictul, nota: 8/10

Ochii...

2009-12-12T15:57:00.005+02:00

O poezie destul de veche

Buze sudate pe vecie, nemiscate,
Nicicand neputand ingaima
Ceea ce nu are cum
A fi lucrat de ele.
Sunete mute, etern ingropate,
Neputinta lor de a arata un rost
Pentru ceea ce nu e menit a fi rostit.
Vocea ce ii compune firea acestui suflu,
E facuta pentru alte simturi,
Iar muzica, simfonia sa,
E sortita retinei nu timpanului;
E o istorisire a lucirii irisului,
Iar orchestra canta ce se vede in fantana lui.
Atunci cand buzele sunt inghetate, impietrite si nu striga
Compasiune, ura, revolta, fericire...
Orice nota din partitura sufletului,
Deschide larg ochii si asculta
Povestea lor pe chipuri ce nu striga
Si-ncearca astfel sa intelegi ce ei
Mult mai adanc se zbat in a comunica.
Si-atunci cu zambetul pe buze inchise ermetic,
Invatate sentimente a masca,
Cu ochii-ti intelept deschisi
Primeste glasul altor ochi ce iti soptesc:
"Buzele poti minti dar ochii,
Ochii sunt fereastra catre sufletul oricui!"

Everything is Illuminated

2009-12-07T17:01:00.007+02:00

Orice alt comentariu se dovedeste a fi irelevant...

Intre

2009-11-29T19:32:00.011+02:00

Intre,
pustiul inghetat viitor,
al timpului ce inca nu si-a aratat coltii polari.
si desertul grauntelor de nisip, momente trecut,
spulberate in cele patru directii cardinale
de coriolisul produs in miscarea accelerata
a bratelor unicului adevarat Ceasornic.

Intre,
batrani tineri far' de noroc
scotocind dupa soarta prin buzunarele goale de continut,
cautand apoi in zadar destinul pe al sticlei de tarie fund
si fragezi mosnegi in baston, imortalizati in statui vii,
sprijinindu-si anii grei plumb,
amalgamul covarsitor de elemente inlantuite murphist, neclintiti.

Intre,
un Imens Zid Chinezesc
intinzandu-si tiranic bratele,
sentimente barbare de-o parte
si o logica imperiala,
surda la buze convexe, convcave-manifestari spirituale,
la adapost de cealalta parte.

Intre,
o cruce- sperietoare de ciori umane
incurabil damnate sa croncane imitativ,
doctrine pline de mucegai antic
si-un dumnezeu mort, bantuind minti ateice
inchinand pios rugaciuni Big-Bangului si Originii Speciilor.

Intre,
seninatatea unui creste de munte intr-o seara curata de vara
si violenta nemiloasa a viscolului crancen
cuprinzandu-i inalturile in lunga iarna a aceleiasi minti.

Intre,
zero, reducand orice, oricat de marunta sau grandioasa nazuinta,
inapoi in nihilistul neant
si infinit spre care bratele se intind incordate,
nereusind sa agate manerele optului sau la orizontala,
dar dand sens miscarii lor tensionate.

Intre,
ingerul asasin stranguland omul cu aureola sa,
arma in numele aparentului bine
si dracul criminal injunghiind in acelasi timp
din spate, cu coarnele sale malefice;
nu cumva victima sa dezerteze
in neutralitatea sa nerecrutata in lupta eterna!

Intre alb si negru zac nenumarate nuante,
sunt doar non - culori!
Mai degraba rogvaiv curcubeu,
punte peste prapastia monocroma.
Niciodata cadere in hau la stanga!
Nicicand prabusire in abis din dreapta!
Intotdeauna, mereu pe drumul eliberator:
Intre!

Origami (electoral)

2009-11-19T15:23:00.005+02:00

Stimabililor, stimabilelor, ne sacaie iar alegerile! Da' eu cu cine votez? Hic! Hic!
Decizia mea de vot pentru duminica, exprimata mai mult sau mai putin artistic si/sau obscen o aveti in toata rusinica ei mai sus, in acest oshibori (arta traditionala japoneza a origamiului cu prosoape)...
Va sfatuiesc sa luati o decizie la fel de inteleapta!

Origami (morisca & stele ninja)

2009-11-17T23:06:00.004+02:00

Iacata ce am dat gata inca doua modele de origami modular traditional: morisca si steaua ninja. Nu sunt chiar ideale (insa cu timpul vor fi muhahaha!) pentru ca hartia cu care lucrez nu e nici perfect patrata si nici nu are o grosime care sa imi faciliteze lucrul... mai greu cu hartia kami pe la noi, in plus... nu imi var nasul sa cumpar asa ceva avand in vedere ca sunt inca un biet padawan! Practice makes perfect! Ce sa mai incerc oare? Hmm vin alegerile... cred ca vad o idee ivindu-se ironic la orizont, ma voi reintoarce la subiect cu proxima ocazie, stay tuned!

CTRL+ALT+DEL=LOVE

2009-11-15T13:27:00.003+02:00

CTRL:
Jocul asta parsiv incepe de fiece data
Cu noduri marinaresti cas si legaturi subrede incropite in graba.
Din necesitatea de umbra a nu face solului,
Singuri., goi pusca in fata Adevarului.
De a nu a arunca maruntele vorbe in vant
Si vorbele vanturi marunte,
Cu briza, musonul sau chiar crivatul
Balaurind croncanind, din circa sapte miliarde de foale
(atat de multe zero-uri incat saptele pare nul!).
Incepe cu pofta tembela de a tine sfori,
De a pune in scena jocul de marionete,
Retroactiv spanzurate de ciuda,
In corzile innodate la viteza cu care
Fuzioneaza mahalagii atomi in microscopica lor lume.
Toti anti Gepetto,
Gepetto toti anti ,
Si Gepetto anti toti!

ALT:
Acest joc mincinos continua mereu:
Limita din lipsa de sine-imitatio,
Cand eul aceasta gol tinde catre infinit.
Cu masti imbracand haine umane splendide
Falsand jocul viu,
Intr-un mascat bal simulacru,
Cu avataruri de umbre, eclipse de nimic.
Un joc de oglinzi cu Alice
Izbind iar si iar cu capul, al sau decor hipnotic.
Clone-furnici in al lor labirint musuroi, jalnic iad tesaract.
Toti William Wilson
Dr Jeckyll toti.
Si toti Mr Hyde!

DEL :
Jocul asta fals sfarseste patimas arzand: foc.
Cenusa sceneta, actorii sai scrum!
Carbonizat regizorul, scenaristul fum!
Flacari si iad fierbinte, la dracu’ cu intriga, intrigi, intriganti,
Tineri si Nelinistiti complotisti (compotisti?)
Inghesuiti, fedeles legati (uneori erotic, chiar Kama Sutra!)
Pe al lor vas viking,
Corabie funerara pe ultimul drum,
Focul sau Auschwitz innecat prematur!
Moarte-galaxia maret inghitind, ale sale brate- maelstrom;
Vartejul dreptate ivit din closet.
Toti Brutus sedati, toti drogati Iuda
Machiavelli beti crita toti
Niciun lucid Drizzt, printre (sin)ucigasi!

=LOVE :
In cartier Soarele rasare ades dintre blocuri!
In Noua Zeelanda nu mai traiesc kiwi, dar au munti frumosi!
In carti happy-enduri bucura desi, beletristica-i vrajeala!
In realitate masoni satanisti nu conduc lumea noastra (doar pe cea de-apoi)!
In epoca de piatra se distrau mai bine (aveau mai mult spatiu)!
In bucatarie e fain, cand ceai negru faci si gasesti zahar, nu sare!
In baie e bine oricum, vorba lui Sorescu!
In toate ieri-maine poti sa vezi un azi!
In orice caz, intotdeauna, tot ce-i prea mult strica!
In situatia asta: CTRL+ALT+DEL= LOVE!

Origami ( partea 1)

2009-11-11T17:44:00.016+02:00

De vreo saptamana jumatate am (re)descoperit arta/ mestesugul/ pierderea de vreme, spuneti-i cum vreti acestei activitati numite origami. Tot incercand scheme de diverse compozitii origami mi-am dat seama ca trebuie sa incep cu ...inceputul, adica forme origami simple. Ce a iesit din asta: aveti mai sus o cutie (exemplu de origami la indemana oricui) si un cub (un origami modular pentru incepatori). Si acum ca m-a prins, vreau sa progresez ... e ceva foarte fain in matematica precisa a trebii asteia numita origami, deasemenea se dovedeste a fi indestulator de "zen": necesita rabdare, concentrare si capacitate de analiza, dezvolta aceste aptitudini calmand in acelasi timp spiritele razboinice, insa evident va mananca timpul liber! Urmeaza sa consum total neecologic hartie chinuindu-ma sa fac si alte compozitii si cred ca, urmatoarele ghemotoace sacrificate vor fi pentru realizarea unui dragon. Voi reveni; tineti-i pumnii acestui om care a dat in damblaua asta interesanta pe care anumiti asiatici (si nu numai) o practica cu daruire totala! Nebuni rau japonezii astia domle, niste fanatici nu alta!

Long Waited Blood...World Painted Blood

2009-11-05T20:23:00.017+02:00

Tot astept de ceva vreme World Painted Blood. Mai exact astept aparitia sa inca din perioada in care se specula ca numele albumului ar fi Human Genocide. Si am avut rabdarea sa vad cum formatia ma ademeneste si starneste sentimente cat se poate de thrashy in mine prin single dupa single: mai intai cu Psychopathy Red in aprilie, apoi cu Hate World Wide in august si prin chiar piesa titlu a albumului undeva prin luna septembrie pentru ca intr-un final pe data de 2 noiembrie sa ma pot in sfarsit bucura de cele 11 piese ce compun ultima aparitie a cvartetului (in formula completa) Slayer. Intrebarea e, a meritat oare asteptarea?

Primul lucru care mi-a venit in minte odata cu coperta (harta lumii insangerata , servita pe bucati, pentru fiecare continent in parte o piesa a puzzleului…faina idee si buna strategie de marketing pentru Collector’s edition baieti!) si titlul (dupa ce am inlaturat tensiunea acumulata precum orice fan “cuminte”, strigand ritualic: SLAAAAAYYYERRR) a fost “De ce World Painted Blood si nu un alt titlu?”. Si fara a sta prea mult pe ganduri, am ajuns la concluzia ca titlul asta este atat o oglinda muzicala a felului in care trupetii Slayer vad prezentul, lucru care de altfel se observa si in tematica versurilor al dracului de sarcastice, cinice, ingenioase si controversate (ca intotdeauna de altfel) dar mai ales un titlu tribut adus fanilor: tupa a manjit efectiv cu sange (metaforic de cele mai multe ori, nu va alarmati!) lumea prin prezenta sa pe scena muzicala si acum, dupa 28 de ani de cariera thrash metal, au simtit nevoia sa arate fanilor ca sunt inca aici si pot picta inca lumea in rosu cu la fel de mult talent.

Ca o confirmare a faptului ca acest album este dedicat fanilor, piesele de pe album vin fiecare in parte cu ceva familiar, e ca si cum trupetii Slayer ar incerca sa te duca inapoi in timp, readucandu-ti in memorie productiile lor anterioare; reusesc cu brio, pentru ca ascultand piesele, imi e foarte greu sa nu ma intorc la un Reign In Blood, un Seasons in the Abyss sau chiar un Divine Intervention, intelegand cumva ca World Painted Blood poate fi privit ca o parte a doua (sper eu nu si epilog) la orice alt album Slayer.

Ce pot sa spun in urma ascultarii repetate (de foarte multe ori, patesc asta cu toate productiile Slayer) a pieselor? Simplu, cu siguranta: They still have it! De la Seasons incoace nici un alt album de-al lor nu a reusit sa ma impresioneze atat de mult, fiecare piesa in parte e una memorabila, numai buna de mosheala, dat din cap, urlat dezacordul si dispretul fata de umanitate, dezmortit oasele dimineata, baut o bere alaturi de prieteni recitand extaziati versurile sau, mult mai la obiect, pentru ca asta a demonstrat intotdeauna formatia: profesionalism + viteza + creativitate + pasiune + controversa = Slayer.

Insa destul despre Slayer, hai sa vorbim umpic si despre SLAYER, si sa mentionez astfel (in ciuda lipsei de obiectivitate ce cu siguranta m-a cuprins) si cateva aspecte legate de fiecare piesa in parte.

World Painted Blood - “Like a disease spreading death, / Erasing your existence”
Apocalipsa anyone? Dupa un intro lent destul de sinistru piesa incepe in forta: strigand versurile sale despre sfarsitul iminent al lumii e imposibil sa nu ridici alaturi de Tom Araya un pumn acuzator in timp ce descarci energie,electrizat de riffurile ce aduc cumva aminte de un War Ensemble dar se transforma melodios apoi in ceva cu totul nou, iar Lombardo izbeste nemilos, chiar daca nu la fel de complex precum in alte ipostaze tobele. Soloul de la minutul 3:22 se prelinge chinuitor in timpane, chitara pare ca agonizeaza ultimele clipe ale umanitatii pentru ca apoi trupa sa desavarseasca tabloul in timp ce vocalul recita litania de aproape 6 minute a formatiei. O piesa buna, greu de rezumat (inca descopar elemente noi in ea) chiar daca umpic repetitiva (dar hei cui ii pasa, tema suna al naibii de bine!), o carte de vizita excelenta pentru restul albumului.

Unit 731- “Pathogens seek horrible end / Churning factories of death”
Jeff Hanneman a fost de-a lungul istoriei trupei responsabil pentru toate piesele formatiei avand ca tema Al Doilea Razboi Mondial : Behind the Crooked Cross (vina si angoasa soldatului nazist realizand faptele comise) sau Angel of Death (crimele doctorului Mengele) fiind cateva exemple, reusind prin piese precum cele mentionate sa starneasca un val de cotroversa, nemultumire si chiar acuze, desi trupa a subliniat de nenumarate ori ca nu ridica in slavi subiectul ci este doar o portretizare obiectiva a respectivelor momente, ramanand ca atitudinea publicului sa condamne evenimente si fapte care bineinteles au fost groaznice. De data aceasta subiectul in cauza este un centru de cercetare secret al guvernului Japoniei ce a activat intre 1937 si 1945, facand experimente biologice si chimice pe prizonieri vii, fiind considerat unul din principalii vinovti in cazul crimelor de razboi comise de japonezi. Precum Angel of Death, piesa beneficiaza de riffuri rapide brutale, sectia ritmica este si ea in forta, melodicitatea nu prea isi are locul intr-o asemenea structura, Araya judeca scuipand cuvinte si restul trupei pedepseste prin acesta compozitie, un adevarat bone cruncher. O piesa excelenta cu un aer old school in ea, scurta si la obiect comprimand in timpul acordat destule elemente cat sa o faca un bun succesor nu egal, insa calitativ si destul de diferit de Angel of Death. De remarcat leadurile lui King si Hanneman care au un miros familiar in ele fara a fi insa comparabile direct cu vreo alta melodie a trupei.

Snuff- “Captured for eternity/ Action / You’re the main attraction”
Mass-media si violenta&sexualitatea deformata ce razbat prin multitudinea sa de forme: oh da! Un solo absolut incredibil inca de la prima secunda a melodiei: da! Un sound ce face piesa sa para o completare excelenta a albumului precendent: da! Lead dupa lead din partea lui King: da! Lombardo corect, precis si plin de energie, da! Araya plin de ura: da! Una din piesele memorabile ale trupei: da! Cea mai buna de pe album: nu!

Beauty Through Order- “Frozen in time is the ice flowing in your veins / Are you insane?”
O melodie despre crima, pasiuni interzise si vampirism? In fine nu e prima oara cand Slayer serveste asta, dar de fiecare data reusesc sa fie noncliseici in abordare. Imi aduce aminte de Blood Line, 213 si inca ceva nu imi dau seama exact... cu siguranta mai buna decat ambele. O piesa lenta pana la primul lead al lui King cand tempoul creste considerabil si piesa devine chiar interesanta, dupa inca un lead marca Hanneman lucrurile o iau razna si ascultatorul ar trebui sa fie foarte multumit de asta. O piesa ce poate dezamagi initial fanii pieselor in forta Slayer dar care duce la bun sfarsit blasfemica declaratie cu brio.

Hate Worldwide- “My scars insane, my life profane / I deny, defy, and spread a little hate, worldwide!”
Titlul rezuma destul de bine: o declaratie de ura si alte minunate sentimente, fata de lume si mai ales fata de religie. O piesa cat se poate de thrash si mai ales cat se poate de Slayer; de la inceput si pana la sfarsit nu exista un singur moment in care sa te poti opri din headbanging. O piesa care efectiv nu putea lipsi din album.

Public Display Of Dismemberment- “Blameless innocent, lies of the decadent / Brazen hypocrites answering to idiots”.
Dittohead, partea a doua sau partea a treia daca luam in calcul si Consfearacy. La capitolul versuri cel putin lucrurile sunt similare . Si daca numai suntem de ceva vreme in 1994 asta nu inseamna ca nu exista lucruri de criticat la nivel social. Kerry King ne serveste o portie de realitate in acelasi stil. O melodie rapida , intepata, cu umpic de vibe hardcore punk in ea, ce in a doua parte scade in ritm precum piesele ale caror continuare intuiesc ca se vrea. In ciuda asemenarilor pomenite piesa se dovedeste a fi foarte inventiva si clar una pe care ascultand-o sa iti bagi picioarele in el de guvern, in ea de societate, in toti ‘tu-le muma lor! La fel ca si in cazul precedentei :…headbang…headbang…must stop...headbang…can’t stop…fuck!

Human Strain - "Illness, infected born mutilated strain / Issue transfusion no one left to blame / Nature's way of thinning out the human fucking herd”
O melodie destul de intunecata atat la nivel de versuri (hei dar ce piesa Slayer nu e?) dar mai ales muzical. Intr-un tempo mediu, vorbeste prin notele si versurile sale despre tendinta de distrugere si autodistrugere a omului ( razboi biologic probabil?). Abordarea si executia total originale. Undeva pe la minutul 1:30 se simte umpic de iz de Jihad si ceva mai tarziu Araya reuseste dupa ce recita cateva versuri sa fie acuzator si chiar umpic “melancolic”. Isi revine repede dar pasajul e interesant. Per total, probabil cea mai matura piesa a albumului, chiar daca se simte umpic de new metal in ea (vocea lui Araya cu efecte, pasajul a la Jihad etc.)

Americon – “Americon! It's all about the mother fucking oil / Regardless of the flag upon its soil”
Pot asculta de 10 ori la rand melodia asta fara sa ma plictisesc. Kerry King arata cu degetul acuzator inspre S.U.A, desi este el insusi american, la fel si restul trupetilor, nu se sfiesc in a critica agresiv tot ceea ce reprezinta tara lor. Sarcasmul din vocea lui Tom este foarte convingator, Lombardo loveste ironic (uneori aproape ca intr-un mars pedala sa bas dubla), riffurile celor doi chitaristi si bassul lui Araya o transforma intr-un anti-imn American, iar leadurile de la minutul 1:46 sunt unele dintre cele mai ingenioase pe care le-au compus Jeff si Kerry. Personal, mi se pare cea mai buna piesa de pe album.

Psychopathy Red- “Dehumanise / Crying out stimulated / Your screams fill my soul”
De-a lungul timpului Slayer a avut destule melodii despre criminali in serie : despre Ed Gain, despre Jeffrey Duhner si altii. Intotdeauna versurile au abordat psihologic mintea bolnava a criminalului. De data asta au ales sa vorbeasca despre un criminal in serie rus, ce i-a determinat sa faca asta…ca de obicei probabil lecturile lui Tom. Versurile? Decente! Cat de bine le reuseste muzical? Ei bine, daca majoritatea pieselor Slayer despre dereglati mentali sunt ceva mai atmosferice si lente nu acelasi lucru se poate spune si despre primul single al acestui album. E o melodie furioasa, Araya urla isteric versurile, bassul sau iese in fata rapid destul de evident pe alocuri. O piesa in viteza care imi aduce pe alocuri aminte de Supremist din cauza chitarilor si a soundului lor. O alegere potrivita penru a fi scoasa pe Single, poate atrage atat fanii vechi Slayer cat si novicii.

Playing With Dolls – “Violently regress, death's so endless, brutal is your pain / Anguish is a game, broken and afraid, god can't help you now / You’ll wish you were in hell”
Fara indoiala daca este sa vorbim de partea a doua a unei piese consacrate a trupei, cu siguranta aceasta melodie este cea mai potrivita. Playing with Dolls este 100% Dead Skin Mask 2! La fel ca piesa arhicunoscuta si aceasta poate fi privita ca o “balada”… una violenta si plina de sange, povestita de o minte bolnava, jucandu-se cu victimele sale de parca ar manevra papusi. Melodie in esenta lenta, in care vocea lui Araya reuseste sa ma uimesca prin senzatia de extrem de ciudat pe care o induce, notele melodiei la fel. Structura cantecului este oarecum, sper sa nu para hazardat, chiar progresiva pe alocuri! Varianta DVD a discului contine si un clip la ea, destul de reusit as putea spune. Cea mai putin thrash (mai putin soloul fain de la minutul 2:37) piesa prin sonoritatile sale moderne, dar in acelasi timp foarte potrivita pentru a sublinia aspectul de album inchinat fanilor.

Not of This God – “Holy water empty threat, the holy cross has no effect / I piss on any object of virtue, crucifix and rosaries"
A doua declaratie acuzator anti crestina a lui King de pe album este si ultima piesa din playlist. In ceea ce priveste cantecul in sine, vorbim despre o piesa dupa reteta obisnuita a trupei: violent, rapid, provocator. O surpriza placuta in desfausurarea temei melodice mi se pare pasajul in care Lombardo da efectiv tonul in care evolueaza de aici incolo structura, undeva la minutul 1:42. De altfel cred ca e piesa unde performanta sa iese cel mai mult in evidenta din album. Un final in forta, fara alte artificii moderne.

Cam atat. Piesele sunt toate foarte bune, singurul lucru care trage inapoi intregul este utilizarea putin cam mult a efectelor de studio (stiu, stiu Araya isi pierde vocea) si uneori poate tocmai acea familiaritate pe care trupa a dorit sa o dea albumului pentru a fi iubit de fani.
SLAAYYYYYYYEEEEEEEERRRRRRRRRR!!!

Tragand linie: Nota 9/10.

Brownian

2009-11-02T23:27:00.003+02:00

Este ca si cum ai incerca sa iti pierzi fara urma
Nebunia intr-o sticla cu vin tare demisec,
Trebuind, simtind acut nevoia, pe gat sa o dai din doar o suflare
Repetandu-ti la nesfarsit, resemnat ca:
O infinitate si una de clipe impreuna nu fac doi bani ruginiti de arama
Pentru doamna aceasta fractalica care, siret dansand
Iar si iar, baga mana in saculetul sau Dada si
Extragand litere criptice, te face, beat crita, spre casa sa pleci.

Despre cum ma droghez de ceva vreme cu Cantec de Gheata si Foc

2009-10-30T16:06:00.020+02:00

Initial cand m-am decis sa scriu cateva cuvinte referitor la acest titlu, imi propusesem sa fie o recenzie doar despre al treilea volum: Iuresul Sabiilor al acestei prodigioase serii… voi asterne mai degraba cateva ganduri despre intreaga aceasta cea mai importanta saga fantasy, scrisa pana in ziua de azi si de ce nu (nu ma hazardez deloc in a afirma asta), una din cele mai interesante lucrari beletristice contemporane.

De ce inca o alta recenzie la aceasta serie de 7 romane (dintre care 4 publicate)? Destul de simplu: in primul rand precum unul din drogati, avid dupa doza zilnica din opera lui GRRM (abrevierea cu care fanii lui George R. R. Martin isi alinta zeul autor), ma plec in fata sa si simt nevoia sa ii fac cunoscuta creatia si profanilor ce nu au auzit inca de el (pe bune caiti-va sau muriti!); in al doilea rand lecturand inca la momentul actual al treilea volum al seriei, m-am gandit sa dau si verdictul meu asupra sa, chiar daca imaginea pe care o am despre serie nu este evident completa.

Internetul, presa si nu numai mustesc de recenzii asupra acestor biblii fantasy si nu as vrea sa repet prea mult din ceea ce deja s-a zis (desi probabil mi-ar fi practic imposibil, dat fiind tocmai numarul mare de lucruri ce s-au spus despre), asadar iata mai jos si incercarea mea sau ceea ce mi-as dori a fi si un altfel de recenzie (o puteti numi si propaganda) la adresa fenomenului Cantec De Gheata si Foc.

Fara indoiala asa cum am mentionat fara drept de apel mai sus, seria lui Martin este cea mai importanta opera fantasy scrisa vreodata (si da, credeti-ma pe cuvant am citit si Tolkieni si Zelazny si Jordani destui la viata mea …NU Rowling, eroii sai ochelaristi imi provoaca alergie!). Ce are mai presus de autorii mentionati si sloavele lor? Cel mai important ar fi faptul ca nu are aproape nimic in comun cu ei. In principiu genul fantasy, in ciuda multitudinii subgenurilor si metodelor sale de manifestare, este totusi unul in care autorii trebuie sa ramana tributari unor traditii, unor proecedee artistice si unor elemente de cele mai multe ori familiare cititorului. V-ati obisnuit ca autorii de epic fantasy sa arunce in voi cu eroi perfecti, antagonisti demni de tot dispretul, lupte intre bine si rau si uneori umbre penduland intre acestea doua, cu ceva culoare presarata pe alocuri? V-au ademenit ades teme lovecraftiene, ororile de nedescris din ele si antieroii lor dementi si plini de angoase? Poate ati dat nas in nas cu creaturi legendare, mituri stravechi ale omenirii reinventate si repovestite genial, sau v-au starnit imaginatia specii exotice imaginare descrise indeamanuntul si probabil chiar v-ati si pierdut in lumi la fel de imaginare si Povesti fara Sfarsit…criticii “seriosi” numesc in dispret genul ca fiind unul escapist pana la urma, nu? Ei bine GRRM isi propune sa faca ceva realmente diferit. Si de cele mai multe ori ii reusete stralucit Ce face el este intr-un sens umami intr-o lume invatata doar cu clasicele patru gusturi. In principal lumea operei sale este una profund ancorata in uman… si Personajele (neaparat cu majuscula) sunt primul lucru pe care il observi. Nu vei gasi aici acei eroi tipici in armuri (desi desori o poarta, plina de gauri si apasatoare sau stralucind in Soare) nici creaturi angelice neprihanite, nici sfinti si nici anatemele lor… Sunt oameni, oameni in toata splendoarea si uratenia lor, in toata maretia si josnicia lor sufleteasca, fiinte cat se poate de vii, ce ades gresesc si sunt de cele mai multe ori sortite esecului, tesandu-si vietile pe covorul descris de autor. Si nu e un covor deloc roz!…Lumea lor e una brutala, dementa, murdara plina de un Ev Mediu amplificat pana la agonie…cei de care te atasezi mor, cei care vrei sa piara de multe ori razbesc… E lumea noastra imperfecta dar vazuta prin ochi fantasy (si da cuvantul apare ironic in acest context). Insa autorul nu cade in capcana cliseelor din extrema opusa, cand un personaj de-al sau moare nu o face de amorul artei beletristice, e doar un proces natural (desi te izbeste puternic firul narativ si autorul te face sa iti pese: iti e imposibil sa te desparti asa usor de el sau ea), ei dispar pentru ca lumea in care traiesc isi cere sacrificiul, e ceea ce e firesc sa li se intample… si chiar nu conteaza ca iti plac sau nu, pentru ca in realitate, in realitatea lor cel putin asta e viata …

Fascinant si contrariant deopotriva, nimic nu e asa cum credeai initial ca e: incestul unor frati in oribilitatea si dementa sa se justifica desi bineinteles nu se iarta, atrocitatile comise de regi dementi fac ades rocada cu o justitie putreda, cavaleri chipesi sunt doar fatade urate ale unui comportament animalic si Cainele cel ars pe fata de propriul sau frate este uneori mai uman decat ei … George R R Martin nu scrie, nici nu predica lectii de viata, nu impune si nici nu bate in cuie pe pereti reguli morale de urmat…in schimb prin analize psihologice subtile de personaj, ascunse sub intrigi de-a dreptul coplesitoare, te face sa iti abati atentia asupra firii umane sa ii observi natura si sa cunosti mai bine poate astfel cine esti. La fel ca un bun reporter de presa scrisa, el nu are deontologic voie sa dea verdicte, insa din povestea sa ramai mereu cu ceva, citind, prin sau printre randuri.

Ca intr-o istorie reala oameni se ridica si se prabusesc intr-un joc nebun al intrigilor, tesut pe toate nivelurile societatilor expuse de autor: regi se inclesteaza si pier, fosti criminali sunt ridicati la rang de ser, case nobile sunt stirpite de pe fata lumii doar pentru ca altele sa le ia locul; eunuci crescuti doar pentru a semana moarte si calareti nascuti in sa salbatici dar liberi, mercenari fara scrupule si soldati blestemati la celibat sub umbra unui zid de trei sute de mile, cavaleri ingamfati cu vaste domenii si oameni de rand domnind peste campuri parjolite de razboi, haiduci ai necesitatii si talhari ai oportunitatii, printi si cersetori, prostituate izbitor de frumoase si luptatoare hidoase, clerici loiali si preoti perfizi si mincinosi, toti joaca deopotriva jocul vietii si al mortii …si fiecare marunta piesa din puzzle, fiecare chiar si aparent nesemnfiicativ personaj din intriga are locul sau logic, perfect integrat in peisaj si de fiecare data cand descoperi un amanunt nou despre un asemenea personaj mai scoti la iveala o rotita a mecanismelor ce alcatuiesc complexa masinarie numita Un Cantec de Gheata si Foc.

Desi autorul american nu are diplomele de lingvist ale lui Tolkien si nici talentul acestuia de a crea limbi si alfabeturi imaginare pentru a da mai multa credibilitate astfel lumii sale, universul lui GRRM se dovedeste a fi la fel de viu. Intr-adevar aspectul hartii Westerosului, continentul pe care se petrece mare parte a actiunii din carti, este fara indoiala inspirat de harta Marii Britanii marita pana la dimensiuni de continent, este iarasi la fel de adevarat (de altfel o sustine chiar autorul destul de des): intriga este si ea inspirata de Razboiul Rozelor; poti chiar si sa atribui anumitor civilizatii imaginare din lumea Ghetii si Focului echivalentul lor istoric real de pe mapamond… si deasemenea dragonii, simbol de necontestat al genului acesta literar sunt si ei prezenti. Insa genialitatea si ingeniozitatea lui Martin aici constau in faptul ca odata preluata sursa de inspiratie, el nu se multumeste doar in a o utiliza, o transforma total, o ia si o impleteste in ceva cu totul diferit, ii schimba structura si semnificatia pana intr-atat incat familiarul nu se pierde total, dar ramane doar un ecou, déjà vu in minte; sau precum in cazul miturilor din lumea reala, elementele apar ca rememorari ancestrale, ale urmelor ramase din fascinatia pentru necunoscut a unor stramosi uitati.

In ceea ce priveste pictarea lumii sale desi nu gasesti nici poezia directa a lui Roger Zelazny nici culoarea detaliilor pe care o are opera lui Tolkien, nici descrierile obositoare ale lui Robert Jordan, GRRM desavarseste totusi cu maiestrie lucrarea sa pe sevalet. De la gheturile nesfarsite de dincolo de Zid , prin muntii inzapeziti ai Nordului, trecand prin mlastini, bogate tinuturi scaldate de ape, campii insorite si pana la deserturile sudice… Westerosul apare in toate complexitatea sa geografica si dincolo de el , printre orase exotice, stepa precum o imensa mare de iarba si ruinele vechilor civilizatii isi desfasora si ele la fel de realist relieful cat se poate de detaliat.

Unde se aproprie totusi Martin de creatorul lui Lord Of The Rings? Ei bine la fel ca si la acesta legendele si istoria si civilizatia vazute prin ochii personajelor au valoare relativa. Aparitia unei comete pe cer este interpreta diferit de diverse personaje, constelatii similare poarta alte nume in functie de zona, mediul in care traiesc le modeleaza divers oamenilor actiunile, credintele si felul lor de a vedea universul. Un exemplu ingenios de diferentiere culturala mi se pare felul in care sunt denumiti copiii bastarzi de-a lungul Westerosului: ei poarta supranumele Snow in Nord, Waters in tinuturile riverane, Storm pe coasta de Est a continentului, Flowers pe campiile bogate ale Sudului si Sand in deserturile de dincolo de muntii sudici. Pasionatii de antropologie pot gasi si nenumarate alte comori in seria lui George R. R. Martin si nu ma indoiesc ca unii o si fac.

Trecand peste toate aspectele descrise mai sus, saga se mai dovedeste a fi fascinanta si prin ritmul ei si felul in care actiunea te fenteaza si te invaluie. Capitolele si actiunea lor se desfasoara limitat prin ochii anumitor personaje sau ceea ce criticii saxoni numesc POV (point of view) character si poate tocmai de aceea cand un astfel de capitol se termina e imposibil sa nu te intrebi cand naiba se va reintoarce autorul la respectivul personaj ca sa ti se dezvaluie ce urmeaza…cel mai probabil ca la aceasta ingenioasa metoda de abordare contribuie destul de mult experienta de lucru in cinematografie a lui Martin.

Dialogurile intre personaje sau monologurile lor sunt ades sclipitoare si nu degeaba remarcile lor intelepte, amuzante, sarcastice sau amare au devenit deja motto-uri celebre. Probabil as fi putut puncta recenzia doar cu asta si as fi fost nevoit astfel sa dau seama pentru incalcarea drepturilor de autor, neputandu-ma opri nicidecum doar la un citat sau doua.

Nu voi vorbi aici despre premiile pe care cartile le-au luat ( e asa cum am mentionat plina comunitatea virtuala de discutii, comentarii si multe alte recenzii) nici despre adaptarea cinematografica pe care HBO o are programata (deasemenea la un quick search pe google esti asaltat de informatii raportat la acest amanunt) si nici chiar despre jocurile pe computer ce vor fi produse sau replicile reale dupa arme din carti…da, vorbim aici despre marketing si nu pot decat sa ma plec in fata lui Martin! A reusit sa invadeze aprope toate ariile artistice prin creatia sa si daca s-a imbogatit facand asta, iarasi: bravo lui, caci o merita cu prisosinta! Un avertisment pentru cei care stramba din nas la auzul verbului a vinde: Martin nu este Coelho sau Dan Brown!…este pur si simplu spre deosebire de acestia doar genial si daca cartile lui sunt cumparate in egala masura de profesori academici si spalatorese, pusti de paisprezece ani si oameni in toata firea, asta e, carcotiti cat vreti… volumele din A Song of Ice & Fire tot capodopera raman! Asa ca, reintardinu-mi afirmatia, cred ca pot da verdictul: citeste-le sau mori in ignoranta!

Si mai departe, in incheierea rugaciunii mele incomplete, cum altfel, iata si motto-ul bine cunoscut de fani: “Winter is Coming” -asa ca ai face bine sa te grabesti cu volumul cinci mister Martin!

Urlet In Vant

2009-10-28T14:55:00.003+02:00

Suntem surzi!
Urlam din toti rarunchii in vant,
Bolborosindu-ne muzica interioara,
Suierul furtunii inghitind si putinul
Menit a ajunge in timpanele inchise ermetic
Ale celorlate suflete,
Emitand aceleasi sunete distorsionate
Alternand intre basi si inalte,
Intre ritmuri alerte si lente,
Simfonii neterminate niciodata,
Blestemata muzica atonala
Demonstrand paralelismul nostru unii fata de ceilalti.
Iar tipetele noastre infioratoare se intorc inapoi,
Lovindu-se de peretii indiferentei
Atunci cand reusesc sa razbeasca cu greu
In vijelia dementa
Si cu cat strigatul a fost mai puternic, mai profund
Cu atat mai greu ecoul sau izbeste in interior,
Devenind el insusi o furtuna de neoprit,
O tornada invartind Eul haotic
Si apoi izbindu-l de peretii vietii ...
Si gura, gura se deschide groaznic de fiecare data
Cand cu determinare sufletul incordat
Propaga sunete-sageti in vant si-asteapta
Sa fie la randul sau strapuns de alte proiectile;
Macar asa un raspuns!
Surzi suntem !
Urlam in vant cu toata forta ca tunetul
Si vantul, doar vantul urla inapoi.

Miner

2009-10-28T14:20:00.004+02:00

Un munte imens,
De trupuri , de chipuri, de tesaturi umane innodate,
De oameni si peisajele lor ce ti-au trecut
Si iti scalda inca retina prin viata.
O gaura cascandu-se adanc, invitand, in fiecare din ei,
In intuneric
Si tu marunt, doar cu lumina-ti si tarnacopul.
Sapand transpirat, uimit, prin fiecare mina, atent
La filoanele de aur , argint , la rubinele, nestematele sufletesti,
Prin care treci ca prin vis uimit, vrajit, indragostit de profunzimile lor;
Ghidat tot mai adanc de fiecare data.
Innecat de praful minereului acesta brut, hipnotizat, drogat.
Tot mai in ale spiritului strafunduri,
Spre locatia nestiuta, in abisurile fiecarei persoane,
Ale carei mistere ai pornit, dorind mai mult ca orice, sa descoperi.

Biet miner bulversat!
In capat, acolo, fara vlaga, la limita puterilor tale,
De fiecare data Acolo, la capatul tunelului, vei gasi Monstrul.
O bestie asteptand in acest labirint subteran din fiecare din ei.
Si-atunci cu tarnacopul tremurand in brate, epuizat
Neputand face cale intoarsa nicicum,
Izbind casca si lumina sa de pereti,
Afundandu-te intr-un colt al tunelului, incoltit,
Urland nebun, vei lovi cu unealta in propriile coaste,
In propriul stomac, zdrobind sinucigas chiar a ta teasta.
Chinuit , sfarsit, rugandu-te, implorand, blestemand,
Dorind mai presus de orice ca monstrul sa nu zaca demonic si-n tine.

Mimetism

2009-10-27T14:46:00.003+02:00

Scoate din garderoba vasta hainele stralucitoare,
Asterne pavaza superba peste goliciune,
Prezinta-te-n lumina cu zambetul ala, stii tu care:
Rictusul exersat, rigid si acru pentru ochi satui, dar cu orbite goale.
Spune: schimbarea-rutina de cromatica a fiecarei blestemate zile
Face camaleonul sa innebuneasca, crezand adanc
In imaginea a tot ceea ce vrea sa para si in fapt nu e?

Ouroboros

2009-10-19T14:01:00.002+03:00

Festinul şarpelui cu poftă dementă înghiţind Fiinţa,
Vesteşte un început punct pentru Tot şi toate.
Existenţa zbătându-se peren în al său intestin
Şi coada monstrului cep pentru gură sudat,
Astfel încât în ciclicitate perpetuă "A fi"-ul e digerat.

Mărunta făptură parte din Tot năduşeşte,
De eoni căutând ieşiri din întuncatul său labirint,
Punând sub semnul întrebării pereţii din carne şi piele ai balaurului;
Etichetând si catalogând disperat organe, ţesuturi, sisteme;
Stiinţa damnată a invincibilului dragon circular.

Putreziciune pe veci în o burtă aparent fără de margini,
Necunoscând altceva, limitaţi de a creaturii arhitectură
Din care în o eternitate de chinuri de-abia vor evolua două braţe,
Care împreunându-se către capul său Nord,
Vor smulge cu bestialitate din bot coada
Scuipând cu scârbă, sătul, în nimic Totul.

O mica povestioara din vremuri de demult

2009-10-18T15:32:00.010+03:00

Tot scotocind printre diversele chestii pe care le-am scris de-a lungul timpului am dat ieri peste un caiet in care am descoperit prima mea creatie...sau aproape prima. E o mica povestioara (minuscula) postapocaliptica compusa in timpul orei de Limba si Literatura romana undeva prin clasa a-VI-a, daca mai tin bine eu minte. Stiu ca primisem ingrata sarcina de a face o compunere pornind de la o pictura sau poza (nu mai tin minte exact acest detaliu) a unui cioban alaturi de cainele sau. Ce a iesit din asta...va puteti amuza/ delecta mai jos!

O lume sfasiata

Lumea: un imens peisaj dezolant realizat de un pictor tembel. Cer gri, plin de pulbere si pacla; baltoace ramase din lacuri de mult secate, in care ramasite de pesti morti plutind purtate de valuri mute, par pentru o clipa fiinte vii pentru ca apoi rapid, imaginea lor sa fie inlocuita de cruntul adevar. Cateva plante pipernicite aruncate pe ici pe colo incearca sa isi mentina echilibrul precar in Universul lor, strabatut de vijelioase vanturi. Sange uscat ar putea caracteriza aceasta lume sfasiata de mana omului deschizand cutia Pandorei daca nu ar fi disparut si acesta de mult.

In departare sprijinind bolta cenusie, doar piscuri golase stau inca semete, precum niste batrani uriasi cocarjati, dar inca neinvinsi de timpul necrutator. Cateva pasari schiloade trec chinuite pe deasupra privelistii dezolante. Alaturi de ele doar vantul se mai strecoara printre cei cativa copaci supravietuind cine stie cum la poalele muntilor. Spulbera urland stratul gros de praf, dezvelind ramasite de animale, oameni si uneltele damnarii lor, distruse ele insesi de rugina si timp. Cumva imposibil, pe o colina de la poalele crestelor, o carpa ramasa dintr-un vechi steag flutura inca...

Nefiresc, teribil de incet, desi brutal de repede in intepenirea temporala a acestui peisaj, de dupa o stearpa coama o umbra apare; in haosul din jur ivirea sa starneste lumea...o face pentru o clipa vie. Umbra se materializeaza sub soarele palid intr-un om pe ale carui haine vechi inca se mai disting vag niste culori stricate si ele de murdarie si de timp. In mana dreapta tine o sfoara. La capatul ei un caine se prabuseste, capul sau un obuz in pulberea de pe jos. Fiinta umana isi intoarce capul, fata sa schiteaza un rictus semnificand durere...tot ce mai ramane. Oftand invins scoate din desaga ce il cocarjeaza la spate un termos, sorbind cu buzele tremurande cateva ultime picaturi de apa. Suspina adanc din nou, schiteaza cu mana un simbol religios apoi punand-o in dreptul inimii pica in tarana. Pasarile slabanoage necrofage ce survolau imaginea se prabusesc si ele la pamant sleite...

Eu 2 (In vers alb si negru)

2009-10-17T14:32:00.003+03:00

Privind, sorbindu-se din ochi
Cei doi dragoni titanic pornesc a se lupta.
In vagauna mintii mele,
Albul si negrul ca-ntr-un negativ.

Mereu victoriosi, mereu invinsi,
Monstrii se-avanta incolacindu-se.
Imi ard, imi mistuie simtirea,
Pe rand sau amandoi odata, erup in mine.

Sunt parca-n mine nesfarsite umbre
Tarandu-se-ntre alb si negru.
Iar starea lor perpetua de gri
E ceata mintii mele.

Prezentul cade in trecut,
Sau urca-ncrezator in viitor,
Acumul pus in streang se zbate,
Isi da si ultima suflare,
Inchis in menghina cromatica: fecioara de otel.

E dureros cum navalesc in mine
(Defapt le fur eu si-apoi le dosesc)
Mii de imagini colorate
Ce se topesc ulterior in mintea mea,
Se scurg in alb si negru
Si ies apoi pe veci schimbate.

Sangele eului meu,
Seva gandirii mele,
Compuse din culori imprumutate,
Decolorate si-aruncate.

Eu chiar parca ma tot scurg
Si parca sunt propriul meu rau non-culoare,
Cad involburandu-ma ca o cascada
Si-ajung mort in ocean.

Judecator

2009-10-15T14:26:00.002+03:00

Bine ca timpul care curge
E aspru dar corect,
Spala mizeria, mascara
Si smulge mastile venetiene de pe fata;
Arunca judecata-i adevar, zdrobind fatarnicia.
Si biet Pinnochio atunci cand covarsitor,
Valul acesta urla si izbeste, agata-te-n zadar!
Tot ce ti-e tainic, urat si cocarjat in suflet,
Va fi purtat si arucat pe mal navalnic in vazul tuturor,
De inevitabila, napraznica furtuna, ce etern la iveala are tel a scoate
Umflata, goala de continut, plina de apa cea sarata (dar reala)
A necrutatoarelor ceasornice,
Carnea si pielea de imprumut in care-ai inotat.
Roaga-te in timp ce-n cursa ta dementa
Furi si inseli -doppleganger, simulacru- fara greseala aparent
Roaga-te ca ghilotina trecerii
Sa cada peste Minciuna si slutenia din spirit cat mai tarziu
Si fii sigur ca macar atunci, doar rosu-curat adevar va curge.

Un Cantec

2009-10-14T15:39:00.004+03:00

Un cantec rasuna izbind navalnic
Prin vene, artere, capilare,
Prin paraurile, raurile, fluviile inimii si al lor bazin freatic: Eu.
Un curs neintrerupt, un suvoi salbatic,
Ce urla mut intre aceste ziduri de carne si oase, cladite cu apa.
Acest circuit ritmic, compozitia asta rosie cu notele sale,
Intretinand partitura maretei constructii orchestrale,
Numita fiinta umana.
Constienta de sine, purtandu-si destinul in cerc,
Repetand; ciclicele-i curgeri-s precum rubiniul ce vlaga ii da.
Si pare perfect si pare fals peren
Si pare ca curentul datator de viata va canta si el vesnic,
Penduland energie vie prin axoni, saltand-dand rost printre neuroni.
In fapt parsiv, nestiut, undeva, adanc, zac note strambe, ascunse in spirala.
O vioara scrasnete aritmic, demonic, mereu intr-un strain ton,
Asemenator unei coase taind, crestand, retezand.
Un cantec de leagan, un joc de copil, un vals, un mars lugubru,
Pe rand simfonia asta tembela de celule, molecule, atomi…

Zeu

2009-10-13T13:32:00.006+03:00

Fara de Cronos tu si eu
Si-acumurile dintre tot si toate,
Ar fi nimic.
Dar tragic victime Ii suntem,
Dedicandu-ne ca jertfe pe altarul Sau.
Si tot ce facem este simbol religios,
Cinstind sau ponegrind
Stindardul Lui.

Obscur

2009-10-12T14:14:00.002+03:00

Pare ca si-a pierdut busola inimii
Nobilul animal ce-a fost gonit din Eden,
In perioada pe care Darwin o renega.
Zace in prezenturi ingropate in trecuturi,
Visand la viitoruri prea senile,
In vremuri pe care Ceasul le jongleaza-joaca parsiv printre limbile sale.
Parca in loc de puncte cardinale invata axe-n perspectiva,
Sufletul sau ce bantuie-n nestire urlandu-si oarba cautare.
Intreaba spaniol la inceput si la sfarsit
Si uita sa traiasca problema dintre semne.
Nu melc ci scoica poarta nume el,
Chinuindu-si vesnic perla inchisa pan' la moarte,
Cand e prea tarziu s-atingi o coarda a viorii vietii celuilalt.
Tainuieste-n beciuri Eul,
Ingroapa Sinele la sase metri sub pamant
Si arunca peste el masti, rostind: amin!
La revedere!- virtutii grecilor de alta data.
Un jucator de-a v-ati ascunselea ce si-a pierdut copilaria
Cand a invatat ce e Minciuna
Si a deschis cutia, fata cu dor de Pan.

Suntem

2009-10-11T19:05:00.004+03:00

Pelerini pe poteci prea des batute,
Umbre din fiinte materiale rupte,
Nea ce pica-n noapte,
Pentru surd doar soapte,
Lumina pentru orbi,
Mancare pentru corbi,
Ingeri decazuti,
Oameni disparuti,
Scrum din focul sfant,
Viermi de sub pamant,
Trupuri putrezite,
Oase dezgolite.

Ecce Homo (pentru 21)

2009-10-10T15:14:00.002+03:00

Nobilul biped umbla in doua dar gandeste in patru,
Canis lupus e moralist la fiecare colt de strada.
Cutitul e, vezi tu pentru aparare nu atac
Iar sangele de pe maini, va fi donat la clinica cea mai apropiata cu putinta!
Cat despre: curata intentia lui Homo Sapiens Sapiens-
Limpede ca vinul tulburel.

Trateaza-n altii ceea ce-n oglinda-i se zgaieste,
Scuipa precum serpii-n jur venin cu aceeasi usurinta
Cu care crede ca imparte fericire tampa in sus si-n jos,
La dreapta si la stanga ,desigur, obligat cu mana dreapta.

Termitiera lui din elemente mendeleeviene
Suprasaturata de rude nu chiar indepartate
Ale gandacilor de bucatarie, ce-au invatat costumul si cravata.
Marele explorator pornit sa urce orice creasta
(Infapt sa-i dinamiteze las, gelos verticala
Reducandu-i maretia in praf si noxa- a lumii sale ceata).
Rege pe un castel de carti de joc ce a crescut grotesc,
Acoperind lumea
Si-acum se pregateste s-o ingroape-n ramasitele-i inutile.

Simbolic semnul lui: trifoiul negru pe fond senin, limpede galben.
Viitorul lui, un rege imbracat etans purtandu-si scofalcit casca imparateasca:
Geam gros, furtunul si un tub cilindric-
Recipient vremelnic al supravietuirii sale.

Sleibhte

2009-10-09T13:44:00.004+03:00

Creste de munti se-ntind in zare, nesfarsire,
Stirbite si faurite numai de daltele timpului.
Doar vantul se aude, restul e tacere;
Peste culmi se-nalta doar pasari si aripile gandului.

Zenitul, vezi doar bolta cea curata
Si Nadirul, cu palmele tu cuprinzi lumea,
Iar inima odata-mpovarata,
Creste inalta mai presus decat culmea.

Ferestrele, ochiuri limpezi, cristaline
Tainuite, mute, ascunse comori intre vai strabune.
Oglinzi, reflectand stele din nopti senine
Si vanturi vesnice, riduri croindu-le, urland nebune.

Cat pot cuprinde ochii dai numai de nestemate:
De smarald si de argint, par coloane drepte
Sprijinind cupola cu pietre din safir lucrate,
La baza lor doar radacinile sunt trepte.

Acolo sub maretie, a stancilor taioase,
Eul devenind precum si ele, se regaseste,
Sculptat de nebunia furtunilor manioase
Spre verticala se intinde, strigand: indrazneste!

Doar Diavoli

2009-10-08T14:54:00.005+03:00

Doar diavoli si umbre si negru infern
Zac in spatele pleoapelor.
Demoni ce lupta albi, negri si gri,
Mereu incercand sa ia locul.

Ingerul de pe umar rocada mare, face cu capul
Si in alt joc, cea mica, dracului ii revine.
Perpetuu joc nesimtit, in care nu-i bine, nici rau
Si soarta-i-un titirez invartit
Pe fotografia alb-negru; ranjind in ea Universul.

Doar gargui si impi si hoate himere
Se zbat in vertijul din craniu.
Sfinti sfartecandu-se intunecati, luminosi si crepusculari,
Etern complotand tronul sufletului.

Arhangheli si succube se-acupleaza
Intre cearceafurile obscure ale mintii.
Si drumuri ca o panza, decizii in culoare sura,
Cu judecat rezultat (insa judecatorul e-lipsa);
Avocati divini si procurori diabolici,
Pervers schimband rolurile, intr-un proces pan' la moarte.

Doar draci si cerberi si tot ce-i damnat
Urla izbind in peretii psihicului.
Fantasme, fantome, spirite, incert transparente,
Bantuind meandrele purgatoriu ale capului.

Un caraghios duel - meci aranjat etern in remiza,
Intre binele-clovn si mimul- malefic.
Teatru absurd cu ai sai patetici eroi :
Sfatuitorii penibili ce greu apasa pe umeri
Cocosand libertatea (vertebrala coloana),
Spre un final indecis al unei lupte eterne;
Armageddon marsav ce apartine,
Ca o parodie grotesca, sinelui,
Putand fi localizat adanc intre sinapse.

Deja Vu Ruginiu (1?)

2009-10-08T14:45:00.005+03:00

Schimbare cromatică:
Ţeluri primăvăratice verzi, plutitor uscate,
Se aşeaza acum iar la colţul blocului meu.
Mici vârtejuri (pseudo-maelstormuri), amintiri personale de-o vara,
Se lasa iarăşi aruncate de vânt,
Dansează hipnotic American Beauty cu mine!
În acest timp poate că-uri (găuri?) sentimentale
Migrează încăpăţânate din nou in ţările calde,
Se aşterne pe jos odată cu ploaia şi botanica moartă
O stare de melancolie dubios de bacoviană.
Şi Bachus zeu iar e pentru cohorte de zombi închinând în capele-spelunci.
Generaţia prinsă într-o buclă în timp, blocată într-o epocă retardată
Surdă, mută şi chioară la orice schimbare,
Îşi poartă obiceiurile clonate, nepăsarea de anul trecut şi în acesta.

Natura se îmbracă iar în straie de camuflaj;
Răspuns militar la ofensele îndelungate reînoite odată cu vara.
Şi urletul scrâşnit războinic al lui Morrigu,
Planând în spintecătura Păpuşii e martor ( o urmează lui i în rostirea vocalelor).
În onoarea sa dedic patru luni în tranşee cu rânjetul armă,
O stare de vreau să, versus orice presiune atmosferică cerebral ameninţătoare,
Cunoscând că fructele interzise se pârguiesc cel mai ades toamna.

Chiar dacă anotimpul ăsta nu conteneşte,
În a rula clişee, reciclând societatea tristă din revoluţia (hai fie Solară!) răposată,
În ruginiul deja-vu ce-mi zace atârnat de ceva zile în geam,
Zâmbesc şi eu iar şi punctez cu degetul harta:
În Noua Zeelandă situaţia climatică e acum inversată!

Corabier

2009-10-07T16:58:00.004+03:00

Zambeste cu indaratnicie marinar trecator
Pe marea inspumata ce-ti poarta suflul oglindire-n ea;
Asculta glasul vantului turbat ce sufla-n velele destin
Si astfel descifrand furtuna, stapan pe al tau vas,
Da ordinul de strangere a panzelor cand urla sa te-acopere
Si sa iti ia corabia de-a valma!
Oricand vaslitul este groaznic, greu, insa asa dictezi tu cursul.

Se clatina si geme lemnul, plutind pe apa vietii
Dar cine a gustat odata sarea-i
Nicicand nu vrea a parasi-o.
Iar Soarele rasare si apune pe marea cea eterna,
Ades sclipind-n zare,
La fel se imbaiaza aici ca nicaieri,
Luandu-i loc, Luna

Si-atunci, oricat de crancen ar fi Maelstormul,
Merita piept sa-i tii cu prova mandra
Si steagul fluturand nebun, plin de viata.

Zambeste cu neclintire navigator vremelnic
Pe apele ce tin corabii, scufunda adeseori.
Croieste-ti cai prin valuri oricat se impotrivesc.
Pana ce-ntalnesti- misterios, sfasitul lungii tale pribegii,
Intrezaresti la orizont pamantul si-oftand,
Epuizat, decizi mereu zdrobirea vasului de stanci.

Arborele

2009-10-07T16:28:00.005+03:00

O radacina, un trunchi,
un copac crescand din pamant,
ramificandu-si spre ceruri maretele crengi,
crestand bolta intangibila,
incercand sa zgarie cupola albastra ce ii serveste drept dom.

Si fiecare creanga,
fiecare ramura,
este o cale de urmat,
un model perfect,
tinzand catre stele,

extinzandu-se spre infinit,
niciodata neatingand telul,
inflorind si inghetand ciclic pe bratele-i intortocheate.

Si nici o creanga nu e mai presus de celelalte,
toate au drept tinta un punct in timp si spatiu,
o limita pana la care vor creste,
pana la care insusi copacul dorind extinderea,
la nesfarsit,
va sfarsi in propriul sau ancoraj,
hrana pentru viitorii cautatori de absolut,
crezand ca a atins cerul.

Si Soarele a batut printr ramurile-i si acum o lumina palida,
aproape nevazuta,
la capat de buturuga,
e tot ce mai ramane in tacerea nesfarista a naturii.

Inceput (O chinuita introducere)

2009-10-07T15:10:00.009+03:00

Pai avand in vedere ca este prima mea postare aici si prima voastra vizita pe acest blog, presupun ca ar trebui sa fiu o buna gazda si sa fac o prezentare a ceea ce urmeaza sa scriu precum si o ratiune pentru toata tarasenia...

Ei bine, sunt sigur ca o sa va simtiti foarte fain in compania cuvintelor mele, in vers (alb, negru, color) si daca ma supar chiar in proza (critica e binevenita bineinteles, sunt deschis la orice fel de comentarii relevante). Bucurati-va de ele ca de cadoul de craciun! La fel, fericiti-va la lectura recenziilor prin care am sa ridic pe inalte piedestaluri sau o sa manjesc plin de sarasm, cu oua si rosii stricate, diversele creatii artistice ce vor avea (ne)norocul sa imi treaca/sa imi fi trecut prin fata ochilor si urechilor! Deasemenea urmeaza ca citind in acest blog acidele mele comentarii la adresa nenumaratelor subiecte ce ne umplu de umor negru existenta, sa va simtiti fara indoiala deranjati/ofensati/contrariati/nervosi/, dar mai ales mai senini (sper eu)!

Asadar, oricum ati percepe ce cititi aici, important e sa nu uitati sa... zambiti.

Pentru inceput voi scoate de la naftalina cate ceva mai vechi....cu timpul va vor incanta/deranja si chestii mai recente.

Cam atat, lectura placuta si ne vedem in episodul urmator.