-Știi ce se întâmplă cu lumea...?
E ca o sticlă de whisky bun
)Așa se scrie în
limba română
Am căutat în Dex,
sunt complex, urăsc rimele
Ce strangulează
în fașă ideile, crimele-mi(
Scăpată...
Lichidul se
scurge pe jos și pe bar și o mână de bețivi
Își aruncă
ochii - lasciv, depresiv,
Gata!
Tot ce putea fi: Johnny ia-o la plimbare,
Nota 2 pentru rea
purtare.
Universul s-a
scurs și adunăm cioburile.
-Tâmpitu’ care a
spart sticla să plătească
Cu sânge și
lacrimi distilate,
Că prea pute a
poșircă de materii întunecate
Pe-aici,
pe-acolo!
Habar n-am unde se-ndreaptă balta asta, da’ barul e sigur în pantă!
Prea multe
metafore proaste legate de (Omul ăsta are idei fixe – omul ăsta are fix
idei!)...
-Ce se-ntâmplă cu
lumea?
Fă-mi o cafea te
rog, iar s-au îmbătat ăștia - cioburi trândave!
Trezirea
cretinilor: doar colaborarea
granulelor solitare de nisip poate da naștere sticlei!
