Brownian

Este ca si cum ai incerca sa iti pierzi fara urma
Nebunia intr-o sticla cu vin tare demisec,
Trebuind, simtind acut nevoia, pe gat sa o dai din doar o suflare
Repetandu-ti la nesfarsit, resemnat ca:
O infinitate si una de clipe impreuna nu fac doi bani ruginiti de arama
Pentru doamna aceasta fractalica care, siret dansand
Iar si iar, baga mana in saculetul sau Dada si
Extragand litere criptice, te face, beat crita, spre casa sa pleci.