Guguștiuci

In esență toți oamenii au prezență artistică de guguștiuci,

Gânguresc tembel  8/24

Si grăunțele sunt îndestulătoare…

Comparație ieftină, nu crezi? Nu e prima oară

Când ființele umane sunt comparate cu necuvântătoarele!

Nu îmi plac guguștiucii, nici umanele ființe ovinomorfizate

Și în general am o problemă și cu lipsa de paranteze.

(Sunt special!)

Cum spuneam, îmi displac guguștiucii și dacă tot suntem aici:

Cred că am un dinte și împotriva porumbeilor.

Ca simbol al păcii?

Ca paranteză pentru abuzul asupra conceptului dragă
(Printre altele),

N-am pene pe spate și războiul tot pute,

Mai ales dupa ora doișpe (paranteză stilistică)!

“Dragă” e altcineva, nu eu
(Vezi că ai uitat să marchezi liniile de dialog în monolog),

Nu mă lua pe mine cu dulcegării d-astea,

Cand încerci sa-l imiți pe Sorescu devii guguștiuc!

- Orice poet e din când în cand guguștiuc “dragă”

Și adeseori i-un vitraliu greșit într-o biserică goală

Iar atunci, forțând contextul poetic: “a silui” e un verb garantat;

(Paranteză  neortodox metaforică: daca idolul scriitor - tată,

Te scoate la o bere - la fel de artificiu stilistic

Și apoi închiriază o cameră la motelul tradiției literare,

Nu e viol, e circumstanță, așadar Creatorul nu poate fi decât incestuos).