La Hotar

Stinge făclia și taci!
Iată-i cum trec:
Cu pas nesigur în Noapte,
Un picior proptit în Iluzie
Și al doilea membru încă înfipt încăpățânat în absurd.

La hotar Paznicii joacă barbut neatenți
În timp ce sufletele trec pe ascuns granița ilegal
Și uită să mai trimită corespondența,
Cu vederi de dincolo.

Și uită de noi
Și uită de ei
Și uită și a mai uita.

Iar noi chinuindu-ne din răsputeri
A nu cădea la rândul nostru-n uitare,
Robotim din zori până-n seară,
Obsedați de a întări hotarele
Și blestemând Paznicii;
Durăm zgomotos ziduri aparent trainice
Și ajungem într-un final,
Sătui până-n gât de atâta speteala,
Să orbecăim, cu făclia stinsă în Noapte,
Sărind tăcuți zidul spre Cealalta Parte.