luni, 16 mai 2011
Zgomot
Interjecții, onomatopei, zgomot… gata!
Sunetul scos de pahare cândva pline
Izbindu-se încă vioi, resemnat de podea;
Trompetă ruptă, vioară spartă, chitară strâmbă,
Cor de nebuni… atât!
Do-re-mi-fa-sol-la-si-do
(muzica e doar sunet cu aere aristocratice);
Tic-tac, tac-tic printre note… nimic!
Plouă și plouă și stropii izbesc acoperișul de tablă
Și mă calcă pe nervi (acoperișul nu ploaia)...
Fără sens? Fără sens!
Ce-i poezia altceva decât strigătul disperat, în zadar războinic,
Al unui Tarzan în adânca junglă dintre timpane?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu