Deja Vu Ruginiu (1?)

Schimbare cromatică:
Ţeluri primăvăratice verzi, plutitor uscate,
Se aşază acum iar la colţul blocului meu.
Mici vârtejuri (pseudo-uragane), amintiri personale de-o vară,
Se lasa iarăşi aruncate de vânt,
Dansează hipnotic American Beauty cu mine!
În acest timp poate că-uri (găuri?) sentimentale
Migrează încăpăţânate din nou in ţările calde,
Se aşterne pe jos odată cu ploaia şi botanica moartă
O stare de melancolie dubios de bacoviană.
Şi Bachus zeu iar e pentru cohorte de zombi închinând în capele-spelunci.
Generaţia prinsă într-o buclă în timp, blocată într-o epocă retardată,
Surdă, mută şi chioară la orice schimbare,
Îşi poartă obiceiurile clonate, nepăsarea de anul trecut şi în acesta.

Natura se îmbracă iar în straie de camuflaj;
Răspuns militar la ofensele îndelungate reînoite odată cu vara.
Şi urletul scrâşnit războinic al lui Morrigu,
Planând în spintecătura Păpuşii e martor ( o urmează lui i în rostirea vocalelor).
În onoarea sa dedic trei luni în tranşee cu rânjetul armă,
O stare de vreau să, versus orice presiune atmosferică cerebral ameninţătoare,
Cunoscând că fructele interzise se pârguiesc cel mai ades toamna.

Chiar dacă anotimpul ăsta nu conteneşte,
În a rula clişee, reciclând societatea tristă din revoluţia (hai fie Solară!) răposată,
În ruginiul deja-vu ce-mi zace atârnat de ceva zile în geam,
Zâmbesc şi eu iar şi punctez cu degetul harta:
În Noua Zeelandă situaţia climatică e acum inversată!