Urlet In Vant

Suntem surzi!
Urlam din toti rarunchii in vant,
Bolborosindu-ne muzica interioara,
Suierul furtunii inghitind si putinul
Menit a ajunge in timpanele inchise ermetic
Ale celorlate suflete,
Emitand aceleasi sunete distorsionate
Alternand intre basi si inalte,
Intre ritmuri alerte si lente,
Simfonii neterminate niciodata,
Blestemata muzica atonala
Demonstrand paralelismul nostru unii fata de ceilalti.
Iar tipetele noastre infioratoare se intorc inapoi,
Lovindu-se de peretii indiferentei
Atunci cand reusesc sa razbeasca cu greu
In vijelia dementa
Si cu cat strigatul a fost mai puternic, mai profund
Cu atat mai greu ecoul sau izbeste in interior,
Devenind el insusi o furtuna de neoprit,
O tornada invartind Eul haotic
Si apoi izbindu-l de peretii vietii ...
Si gura, gura se deschide groaznic de fiecare data
Cand cu determinare sufletul incordat
Propaga sunete-sageti in vant si-asteapta
Sa fie la randul sau strapuns de alte proiectile;
Macar asa un raspuns!
Surzi suntem !
Urlam in vant cu toata forta ca tunetul
Si vantul, doar vantul urla inapoi.