luni, 19 octombrie 2009
Ouroboros
Festinul şarpelui cu poftă dementă înghiţind Fiinţa,
Vesteşte un început punct pentru Tot şi toate.
Existenţa zbătându-se peren în al său intestin
Şi coada monstrului cep pentru gură sudat,
Astfel încât în ciclicitate perpetuă "A fi"-ul e digerat.
Mărunta făptură parte din Tot năduşeşte,
De eoni căutând ieşiri din întuncatul său labirint,
Punând sub semnul întrebării pereţii din carne şi piele ai balaurului;
Etichetând si catalogând disperat organe, ţesuturi, sisteme;
Stiinţa damnată a invincibilului dragon circular.
Putreziciune pe veci în o burtă aparent fără de margini,
Necunoscând altceva, limitaţi de a creaturii arhitectură
Din care în o eternitate de chinuri de-abia vor evolua două braţe,
Care împreunându-se către capul său Nord,
Vor smulge cu bestialitate din bot coada
Scuipând cu scârbă, sătul, în nimic Totul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu