Judecător

Bine că timpul care curge
E aspru dar corect;
Spală mizeria, mascara
Și smulge măștile venețiene de pe față;
Aruncă judecata-i adevăr, zdrobind fățărnicia.
Și biet Pinnochio, atunci când covârșitor
Valul acesta urlă și izbește, agață-te-n zadar!
Tot ce ți-e tainic, urât și cocârjat în suflet,
Va fi purtat și arucat pe mal năvalnic în văzul tuturor,
De inevitabila, năpraznica furtună, ce etern la iveală are țel a scoate
Umflată, goală de conținut, plină de apa cea sărată (dar reală)
A necruțătoarelor ceasornice,
Carnea și pielea de împrumut în care-ai înotat.
Roagă-te în timp ce-n cursa ta dementă
Furi și înșeli- doppleganger, simulacru- fără greșeală aparent,
Roagă-te ca ghilotina trecerii
Să cadă peste Minciuna și sluțenia din spirit cât mai tarziu
Și fii sigur că măcar atunci, doar roșu-curat adevăr va curge.