Doar Diavoli

Doar diavoli și umbre și negru infern
Zac în spatele pleoapelor.
Demoni ce luptă albi, negri și gri,
Mereu încercând să ia locul.

Îngerul de pe umăr, rocada mare face cu capul
Și în alt joc, cea mică, dracului îi revine.
Perpetuu joc nesimțit, în care nu-i bine, nici rău
Și soarta-i-un titirez învârtit
Pe fotografia alb-negru; rânjind în ea Universul.

Doar gargui și impi și hoațe himere
Se zbat în vertijul din craniu.
Sfinți sfârtecându-se întunecați, luminoși și crepusculari,
Etern complotând tronul sufletului.

Arhangheli și succube se-acuplează
Între cearceafurile obscure ale minții.
Și drumuri ca o pânză, decizii în culoare sură,
Cu judecat rezultat (însă judecătorul e-lipsă);
Avocați divini și procurori diabolici,
Pervers schimbând rolurile, într-un proces pân' la moarte.

Doar draci și cerberi și tot ce-i damnat
Urlă izbind în ai psihicului pereți.
Fantasme, fantome, spirite, incert transparente,
Bântuind meandrele purgatoriu ale capului.

Un caraghios duel - meci aranjat etern în remiză,
Între binele-clovn și mimul- malefic.
Teatru absurd cu ai săi patetici eroi:
Sfătuitorii penibili ce greu apasă pe umeri
Cocoșând libertatea (vertebrala coloană),
Spre un final indecis al unei lupte eterne;
Armageddon mârșav ce aparține,
Ca o parodie grotescă, sinelui,
Putând fi localizat adânc între sinapse.