Intre

Intre,
pustiul inghetat viitor,
al timpului ce inca nu si-a aratat coltii polari.
si desertul grauntelor de nisip, momente trecut,
spulberate in cele patru directii cardinale
de coriolisul produs in miscarea accelerata
a bratelor unicului adevarat Ceasornic.

Intre,
batrani tineri far' de noroc
scotocind dupa soarta prin buzunarele goale de continut,
cautand apoi in zadar destinul pe al sticlei de tarie fund
si fragezi mosnegi in baston, imortalizati in statui vii,
sprijinindu-si anii grei plumb,
amalgamul covarsitor de elemente inlantuite murphist, neclintiti.

Intre,
un Imens Zid Chinezesc
intinzandu-si tiranic bratele,
sentimente barbare de-o parte
si o logica imperiala,
surda la buze convexe, convcave-manifestari spirituale,
la adapost de cealalta parte.

Intre,
o cruce- sperietoare de ciori umane
incurabil damnate sa croncane imitativ,
doctrine pline de mucegai antic
si-un dumnezeu mort, bantuind minti ateice
inchinand pios rugaciuni Big-Bangului si Originii Speciilor.

Intre,
seninatatea unui creste de munte intr-o seara curata de vara
si violenta nemiloasa a viscolului crancen
cuprinzandu-i inalturile in lunga iarna a aceleiasi minti.

Intre,
zero, reducand orice, oricat de marunta sau grandioasa nazuinta,
inapoi in nihilistul neant
si infinit spre care bratele se intind incordate,
nereusind sa agate manerele optului sau la orizontala,
dar dand sens miscarii lor tensionate.

Intre,
ingerul asasin stranguland omul cu aureola sa,
arma in numele aparentului bine
si dracul criminal injunghiind in acelasi timp
din spate, cu coarnele sale malefice;
nu cumva victima sa dezerteze
in neutralitatea sa nerecrutata in lupta eterna!

Intre alb si negru zac nenumarate nuante,
sunt doar non - culori!
Mai degraba rogvaiv curcubeu,
punte peste prapastia monocroma.
Niciodata cadere in hau la stanga!
Nicicand prabusire in abis din dreapta!
Intotdeauna, mereu pe drumul eliberator:
Intre!

Origami (electoral)

Stimabililor, stimabilelor, ne sacaie iar alegerile! Da' eu cu cine votez? Hic! Hic!
Decizia mea de vot pentru duminica, exprimata mai mult sau mai putin artistic si/sau obscen o aveti in toata rusinica ei mai sus, in acest oshibori (arta traditionala japoneza a origamiului cu prosoape)...
Va sfatuiesc sa luati o decizie la fel de inteleapta!

Origami (morisca & stele ninja)

Iacata ce am dat gata inca doua modele de origami modular traditional: morisca si steaua ninja. Nu sunt chiar ideale (insa cu timpul vor fi muhahaha!) pentru ca hartia cu care lucrez nu e nici perfect patrata si nici nu are o grosime care sa imi faciliteze lucrul... mai greu cu hartia kami pe la noi, in plus... nu imi var nasul sa cumpar asa ceva avand in vedere ca sunt inca un biet padawan! Practice makes perfect! Ce sa mai incerc oare? Hmm vin alegerile... cred ca vad o idee ivindu-se ironic la orizont, ma voi reintoarce la subiect cu proxima ocazie, stay tuned!

CTRL+ALT+DEL=LOVE

CTRL:
Jocul asta parsiv incepe de fiece data
Cu noduri marinaresti cas si legaturi subrede incropite in graba.
Din necesitatea de umbra a nu face solului,
Singuri., goi pusca in fata Adevarului.
De a nu a arunca maruntele vorbe in vant
Si vorbele vanturi marunte,
Cu briza, musonul sau chiar crivatul
Balaurind croncanind, din circa sapte miliarde de foale
(atat de multe zero-uri incat saptele pare nul!).
Incepe cu pofta tembela de a tine sfori,
De a pune in scena jocul de marionete,
Retroactiv spanzurate de ciuda,
In corzile innodate la viteza cu care
Fuzioneaza mahalagii atomi in microscopica lor lume.
Toti anti Gepetto,
Gepetto toti anti ,
Si Gepetto anti toti!

ALT:
Acest joc mincinos continua mereu:
Limita din lipsa de sine-imitatio,
Cand eul aceasta gol tinde catre infinit.
Cu masti imbracand haine umane splendide
Falsand jocul viu,
Intr-un mascat bal simulacru,
Cu avataruri de umbre, eclipse de nimic.
Un joc de oglinzi cu Alice
Izbind iar si iar cu capul, al sau decor hipnotic.
Clone-furnici in al lor labirint musuroi, jalnic iad tesaract.
Toti William Wilson
Dr Jeckyll toti.
Si toti Mr Hyde!

DEL :
Jocul asta fals sfarseste patimas arzand: foc.
Cenusa sceneta, actorii sai scrum!
Carbonizat regizorul, scenaristul fum!
Flacari si iad fierbinte, la dracu’ cu intriga, intrigi, intriganti,
Tineri si Nelinistiti complotisti (compotisti?)
Inghesuiti, fedeles legati (uneori erotic, chiar Kama Sutra!)
Pe al lor vas viking,
Corabie funerara pe ultimul drum,
Focul sau Auschwitz innecat prematur!
Moarte-galaxia maret inghitind, ale sale brate- maelstrom;
Vartejul dreptate ivit din closet.
Toti Brutus sedati, toti drogati Iuda
Machiavelli beti crita toti
Niciun lucid Drizzt, printre (sin)ucigasi!

=LOVE :
In cartier Soarele rasare ades dintre blocuri!
In Noua Zeelanda nu mai traiesc kiwi, dar au munti frumosi!
In carti happy-enduri bucura desi, beletristica-i vrajeala!
In realitate masoni satanisti nu conduc lumea noastra (doar pe cea de-apoi)!
In epoca de piatra se distrau mai bine (aveau mai mult spatiu)!
In bucatarie e fain, cand ceai negru faci si gasesti zahar, nu sare!
In baie e bine oricum, vorba lui Sorescu!
In toate ieri-maine poti sa vezi un azi!
In orice caz, intotdeauna, tot ce-i prea mult strica!
In situatia asta: CTRL+ALT+DEL= LOVE!

Origami ( partea 1)

De vreo saptamana jumatate am (re)descoperit arta/ mestesugul/ pierderea de vreme, spuneti-i cum vreti acestei activitati numite origami. Tot incercand scheme de diverse compozitii origami mi-am dat seama ca trebuie sa incep cu ...inceputul, adica forme origami simple. Ce a iesit din asta: aveti mai sus o cutie (exemplu de origami la indemana oricui) si un cub (un origami modular pentru incepatori). Si acum ca m-a prins, vreau sa progresez ... e ceva foarte fain in matematica precisa a trebii asteia numita origami, deasemenea se dovedeste a fi indestulator de "zen": necesita rabdare, concentrare si capacitate de analiza, dezvolta aceste aptitudini calmand in acelasi timp spiritele razboinice, insa evident va mananca timpul liber! Urmeaza sa consum total neecologic hartie chinuindu-ma sa fac si alte compozitii si cred ca, urmatoarele ghemotoace sacrificate vor fi pentru realizarea unui dragon. Voi reveni; tineti-i pumnii acestui om care a dat in damblaua asta interesanta pe care anumiti asiatici (si nu numai) o practica cu daruire totala! Nebuni rau japonezii astia domle, niste fanatici nu alta!

Long Waited Blood...World Painted Blood

Tot astept de ceva vreme World Painted Blood. Mai exact astept aparitia sa inca din perioada in care se specula ca numele albumului ar fi Human Genocide. Si am avut rabdarea sa vad cum formatia ma ademeneste si starneste sentimente cat se poate de thrashy in mine prin single dupa single: mai intai cu Psychopathy Red in aprilie, apoi cu Hate World Wide in august si prin chiar piesa titlu a albumului undeva prin luna septembrie pentru ca intr-un final pe data de 2 noiembrie sa ma pot in sfarsit bucura de cele 11 piese ce compun ultima aparitie a cvartetului (in formula completa) Slayer. Intrebarea e, a meritat oare asteptarea?

Primul lucru care mi-a venit in minte odata cu coperta (harta lumii insangerata , servita pe bucati, pentru fiecare continent in parte o piesa a puzzleului…faina idee si buna strategie de marketing pentru Collector’s edition baieti!) si titlul (dupa ce am inlaturat tensiunea acumulata precum orice fan “cuminte”, strigand ritualic: SLAAAAAYYYERRR) a fost “De ce World Painted Blood si nu un alt titlu?”. Si fara a sta prea mult pe ganduri, am ajuns la concluzia ca titlul asta este atat o oglinda muzicala a felului in care trupetii Slayer vad prezentul, lucru care de altfel se observa si in tematica versurilor al dracului de sarcastice, cinice, ingenioase si controversate (ca intotdeauna de altfel) dar mai ales un titlu tribut adus fanilor: tupa a manjit efectiv cu sange (metaforic de cele mai multe ori, nu va alarmati!) lumea prin prezenta sa pe scena muzicala si acum, dupa 28 de ani de cariera thrash metal, au simtit nevoia sa arate fanilor ca sunt inca aici si pot picta inca lumea in rosu cu la fel de mult talent.

Ca o confirmare a faptului ca acest album este dedicat fanilor, piesele de pe album vin fiecare in parte cu ceva familiar, e ca si cum trupetii Slayer ar incerca sa te duca inapoi in timp, readucandu-ti in memorie productiile lor anterioare; reusesc cu brio, pentru ca ascultand piesele, imi e foarte greu sa nu ma intorc la un Reign In Blood, un Seasons in the Abyss sau chiar un Divine Intervention, intelegand cumva ca World Painted Blood poate fi privit ca o parte a doua (sper eu nu si epilog) la orice alt album Slayer.

Ce pot sa spun in urma ascultarii repetate (de foarte multe ori, patesc asta cu toate productiile Slayer) a pieselor? Simplu, cu siguranta: They still have it! De la Seasons incoace nici un alt album de-al lor nu a reusit sa ma impresioneze atat de mult, fiecare piesa in parte e una memorabila, numai buna de mosheala, dat din cap, urlat dezacordul si dispretul fata de umanitate, dezmortit oasele dimineata, baut o bere alaturi de prieteni recitand extaziati versurile sau, mult mai la obiect, pentru ca asta a demonstrat intotdeauna formatia: profesionalism + viteza + creativitate + pasiune + controversa = Slayer.

Insa destul despre Slayer, hai sa vorbim umpic si despre SLAYER, si sa mentionez astfel (in ciuda lipsei de obiectivitate ce cu siguranta m-a cuprins) si cateva aspecte legate de fiecare piesa in parte.

World Painted Blood - “Like a disease spreading death, / Erasing your existence”
Apocalipsa anyone? Dupa un intro lent destul de sinistru piesa incepe in forta: strigand versurile sale despre sfarsitul iminent al lumii e imposibil sa nu ridici alaturi de Tom Araya un pumn acuzator in timp ce descarci energie,electrizat de riffurile ce aduc cumva aminte de un War Ensemble dar se transforma melodios apoi in ceva cu totul nou, iar Lombardo izbeste nemilos, chiar daca nu la fel de complex precum in alte ipostaze tobele. Soloul de la minutul 3:22 se prelinge chinuitor in timpane, chitara pare ca agonizeaza ultimele clipe ale umanitatii pentru ca apoi trupa sa desavarseasca tabloul in timp ce vocalul recita litania de aproape 6 minute a formatiei. O piesa buna, greu de rezumat (inca descopar elemente noi in ea) chiar daca umpic repetitiva (dar hei cui ii pasa, tema suna al naibii de bine!), o carte de vizita excelenta pentru restul albumului.

Unit 731- “Pathogens seek horrible end / Churning factories of death”
Jeff Hanneman a fost de-a lungul istoriei trupei responsabil pentru toate piesele formatiei avand ca tema Al Doilea Razboi Mondial : Behind the Crooked Cross (vina si angoasa soldatului nazist realizand faptele comise) sau Angel of Death (crimele doctorului Mengele) fiind cateva exemple, reusind prin piese precum cele mentionate sa starneasca un val de cotroversa, nemultumire si chiar acuze, desi trupa a subliniat de nenumarate ori ca nu ridica in slavi subiectul ci este doar o portretizare obiectiva a respectivelor momente, ramanand ca atitudinea publicului sa condamne evenimente si fapte care bineinteles au fost groaznice. De data aceasta subiectul in cauza este un centru de cercetare secret al guvernului Japoniei ce a activat intre 1937 si 1945, facand experimente biologice si chimice pe prizonieri vii, fiind considerat unul din principalii vinovti in cazul crimelor de razboi comise de japonezi. Precum Angel of Death, piesa beneficiaza de riffuri rapide brutale, sectia ritmica este si ea in forta, melodicitatea nu prea isi are locul intr-o asemenea structura, Araya judeca scuipand cuvinte si restul trupei pedepseste prin acesta compozitie, un adevarat bone cruncher. O piesa excelenta cu un aer old school in ea, scurta si la obiect comprimand in timpul acordat destule elemente cat sa o faca un bun succesor nu egal, insa calitativ si destul de diferit de Angel of Death. De remarcat leadurile lui King si Hanneman care au un miros familiar in ele fara a fi insa comparabile direct cu vreo alta melodie a trupei.

Snuff- “Captured for eternity/ Action / You’re the main attraction”
Mass-media si violenta&sexualitatea deformata ce razbat prin multitudinea sa de forme: oh da! Un solo absolut incredibil inca de la prima secunda a melodiei: da! Un sound ce face piesa sa para o completare excelenta a albumului precendent: da! Lead dupa lead din partea lui King: da! Lombardo corect, precis si plin de energie, da! Araya plin de ura: da! Una din piesele memorabile ale trupei: da! Cea mai buna de pe album: nu!

Beauty Through Order- “Frozen in time is the ice flowing in your veins / Are you insane?”
O melodie despre crima, pasiuni interzise si vampirism? In fine nu e prima oara cand Slayer serveste asta, dar de fiecare data reusesc sa fie noncliseici in abordare. Imi aduce aminte de Blood Line, 213 si inca ceva nu imi dau seama exact... cu siguranta mai buna decat ambele. O piesa lenta pana la primul lead al lui King cand tempoul creste considerabil si piesa devine chiar interesanta, dupa inca un lead marca Hanneman lucrurile o iau razna si ascultatorul ar trebui sa fie foarte multumit de asta. O piesa ce poate dezamagi initial fanii pieselor in forta Slayer dar care duce la bun sfarsit blasfemica declaratie cu brio.

Hate Worldwide- “My scars insane, my life profane / I deny, defy, and spread a little hate, worldwide!”
Titlul rezuma destul de bine: o declaratie de ura si alte minunate sentimente, fata de lume si mai ales fata de religie. O piesa cat se poate de thrash si mai ales cat se poate de Slayer; de la inceput si pana la sfarsit nu exista un singur moment in care sa te poti opri din headbanging. O piesa care efectiv nu putea lipsi din album.

Public Display Of Dismemberment- “Blameless innocent, lies of the decadent / Brazen hypocrites answering to idiots”.
Dittohead, partea a doua sau partea a treia daca luam in calcul si Consfearacy. La capitolul versuri cel putin lucrurile sunt similare . Si daca numai suntem de ceva vreme in 1994 asta nu inseamna ca nu exista lucruri de criticat la nivel social. Kerry King ne serveste o portie de realitate in acelasi stil. O melodie rapida , intepata, cu umpic de vibe hardcore punk in ea, ce in a doua parte scade in ritm precum piesele ale caror continuare intuiesc ca se vrea. In ciuda asemenarilor pomenite piesa se dovedeste a fi foarte inventiva si clar una pe care ascultand-o sa iti bagi picioarele in el de guvern, in ea de societate, in toti ‘tu-le muma lor! La fel ca si in cazul precedentei :…headbang…headbang…must stop...headbang…can’t stop…fuck!

Human Strain - "Illness, infected born mutilated strain / Issue transfusion no one left to blame / Nature's way of thinning out the human fucking herd”
O melodie destul de intunecata atat la nivel de versuri (hei dar ce piesa Slayer nu e?) dar mai ales muzical. Intr-un tempo mediu, vorbeste prin notele si versurile sale despre tendinta de distrugere si autodistrugere a omului ( razboi biologic probabil?). Abordarea si executia total originale. Undeva pe la minutul 1:30 se simte umpic de iz de Jihad si ceva mai tarziu Araya reuseste dupa ce recita cateva versuri sa fie acuzator si chiar umpic “melancolic”. Isi revine repede dar pasajul e interesant. Per total, probabil cea mai matura piesa a albumului, chiar daca se simte umpic de new metal in ea (vocea lui Araya cu efecte, pasajul a la Jihad etc.)

Americon – “Americon! It's all about the mother fucking oil / Regardless of the flag upon its soil”
Pot asculta de 10 ori la rand melodia asta fara sa ma plictisesc. Kerry King arata cu degetul acuzator inspre S.U.A, desi este el insusi american, la fel si restul trupetilor, nu se sfiesc in a critica agresiv tot ceea ce reprezinta tara lor. Sarcasmul din vocea lui Tom este foarte convingator, Lombardo loveste ironic (uneori aproape ca intr-un mars pedala sa bas dubla), riffurile celor doi chitaristi si bassul lui Araya o transforma intr-un anti-imn American, iar leadurile de la minutul 1:46 sunt unele dintre cele mai ingenioase pe care le-au compus Jeff si Kerry. Personal, mi se pare cea mai buna piesa de pe album.

Psychopathy Red- “Dehumanise / Crying out stimulated / Your screams fill my soul”
De-a lungul timpului Slayer a avut destule melodii despre criminali in serie : despre Ed Gain, despre Jeffrey Duhner si altii. Intotdeauna versurile au abordat psihologic mintea bolnava a criminalului. De data asta au ales sa vorbeasca despre un criminal in serie rus, ce i-a determinat sa faca asta…ca de obicei probabil lecturile lui Tom. Versurile? Decente! Cat de bine le reuseste muzical? Ei bine, daca majoritatea pieselor Slayer despre dereglati mentali sunt ceva mai atmosferice si lente nu acelasi lucru se poate spune si despre primul single al acestui album. E o melodie furioasa, Araya urla isteric versurile, bassul sau iese in fata rapid destul de evident pe alocuri. O piesa in viteza care imi aduce pe alocuri aminte de Supremist din cauza chitarilor si a soundului lor. O alegere potrivita penru a fi scoasa pe Single, poate atrage atat fanii vechi Slayer cat si novicii.

Playing With Dolls – “Violently regress, death's so endless, brutal is your pain / Anguish is a game, broken and afraid, god can't help you now / You’ll wish you were in hell”
Fara indoiala daca este sa vorbim de partea a doua a unei piese consacrate a trupei, cu siguranta aceasta melodie este cea mai potrivita. Playing with Dolls este 100% Dead Skin Mask 2! La fel ca piesa arhicunoscuta si aceasta poate fi privita ca o “balada”… una violenta si plina de sange, povestita de o minte bolnava, jucandu-se cu victimele sale de parca ar manevra papusi. Melodie in esenta lenta, in care vocea lui Araya reuseste sa ma uimesca prin senzatia de extrem de ciudat pe care o induce, notele melodiei la fel. Structura cantecului este oarecum, sper sa nu para hazardat, chiar progresiva pe alocuri! Varianta DVD a discului contine si un clip la ea, destul de reusit as putea spune. Cea mai putin thrash (mai putin soloul fain de la minutul 2:37) piesa prin sonoritatile sale moderne, dar in acelasi timp foarte potrivita pentru a sublinia aspectul de album inchinat fanilor.

Not of This God – “Holy water empty threat, the holy cross has no effect / I piss on any object of virtue, crucifix and rosaries"
A doua declaratie acuzator anti crestina a lui King de pe album este si ultima piesa din playlist. In ceea ce priveste cantecul in sine, vorbim despre o piesa dupa reteta obisnuita a trupei: violent, rapid, provocator. O surpriza placuta in desfausurarea temei melodice mi se pare pasajul in care Lombardo da efectiv tonul in care evolueaza de aici incolo structura, undeva la minutul 1:42. De altfel cred ca e piesa unde performanta sa iese cel mai mult in evidenta din album. Un final in forta, fara alte artificii moderne.

Cam atat. Piesele sunt toate foarte bune, singurul lucru care trage inapoi intregul este utilizarea putin cam mult a efectelor de studio (stiu, stiu Araya isi pierde vocea) si uneori poate tocmai acea familiaritate pe care trupa a dorit sa o dea albumului pentru a fi iubit de fani.
SLAAYYYYYYYEEEEEEEERRRRRRRRRR!!!

Tragand linie: Nota 9/10.

Brownian

Este ca si cum ai incerca sa iti pierzi fara urma
Nebunia intr-o sticla cu vin tare demisec,
Trebuind, simtind acut nevoia, pe gat sa o dai din doar o suflare
Repetandu-ti la nesfarsit, resemnat ca:
O infinitate si una de clipe impreuna nu fac doi bani ruginiti de arama
Pentru doamna aceasta fractalica care, siret dansand
Iar si iar, baga mana in saculetul sau Dada si
Extragand litere criptice, te face, beat crita, spre casa sa pleci.