Initial cand m-am decis sa scriu cateva cuvinte referitor la acest titlu, imi propusesem sa fie o recenzie doar despre al treilea volum: Iuresul Sabiilor al acestei prodigioase serii… voi asterne mai degraba cateva ganduri despre intreaga aceasta cea mai importanta saga fantasy, scrisa pana in ziua de azi si de ce nu (nu ma hazardez deloc in a afirma asta), una din cele mai interesante lucrari beletristice contemporane.
De ce inca o alta recenzie la aceasta serie de 7 romane (dintre care 4 publicate)? Destul de simplu: in primul rand precum unul din drogati, avid dupa doza zilnica din opera lui GRRM (abrevierea cu care fanii lui George R. R. Martin isi alinta zeul autor), ma plec in fata sa si simt nevoia sa le fac cunoscuta creatia si profanilor ce nu au auzit inca de el (pe bune caiti-va sau muriti!); in al doilea rand lecturand inca la momentul actual al treilea volum al seriei, m-am gandit sa dau si verdictul meu asupra sa, chiar daca imaginea pe care o am despre serie nu este evident completa.
Internetul, presa si nu numai, mustesc de recenzii asupra acestor biblii fantasy si nu as vrea sa repet prea mult din ceea ce deja s-a zis (desi probabil mi-ar fi practic imposibil, dat fiind tocmai numarul mare de lucruri ce s-au spus despre), asadar iata mai jos si incercarea mea, sau ceea ce mi-as dori a fi si un altfel de recenzie (o puteti numi si propaganda) la adresa fenomenului Cantec De Gheata si Foc.
Fara indoiala, asa cum am mentionat fara drept de apel mai sus, seria lui Martin este cea mai importanta opera fantasy scrisa vreodata (si da, credeti-ma pe cuvant am citit si Tolkieni si Zelazny si Jordani destui la viata mea... NU Rowling, eroii sai ochelaristi imi provoaca alergie!). Ce are mai presus de autorii mentionati si sloavele lor? Cel mai important ar fi faptul ca nu are aproape nimic in comun cu ei. In principiu genul fantasy, in ciuda multitudinii subgenurilor si metodelor sale de manifestare, este totusi unul in care autorii trebuie sa ramana tributari unor traditii, unor proecedee artistice si unor elemente de cele mai multe ori familiare cititorului. V-ati obisnuit ca autorii de epic fantasy sa arunce in voi cu eroi perfecti, antagonisti demni de tot dispretul, lupte intre bine si rau si uneori umbre penduland intre acestea doua, cu ceva culoare presarata pe alocuri? V-au ademenit ades teme lovecraftiene, ororile de nedescris din ele si antieroii lor dementi si plini de angoase? Poate ati dat nas in nas cu creaturi legendare, mituri stravechi ale omenirii reinventate si repovestite genial, sau v-au starnit imaginatia specii exotice imaginare descrise indeamanuntul si probabil chiar v-ati si pierdut in lumi la fel de imaginare si Povesti fara Sfarsit… criticii “seriosi” numesc in dispret genul ca fiind unul escapist pana la urma, nu? Ei bine GRRM isi propune sa faca ceva realmente diferit. Si de cele mai multe ori ii reusete stralucit Ce face el este intr-un sens, umami intr-o lume invatata doar cu clasicele patru gusturi. In principal, lumea operei sale este una profund ancorata in uman… si Personajele (neaparat cu majuscula) sunt primul lucru pe care il observi. Nu vei gasi aici acei eroi tipici in armuri (desi desori o poarta, plina de gauri si apasatoare sau stralucind in Soare) nici creaturi angelice neprihanite, nici sfinti si nici anatemele lor… Sunt oameni, oameni in toata splendoarea si uratenia lor, in toata maretia si josnicia lor sufleteasca, fiinte cat se poate de vii, ce ades gresesc si sunt de cele mai multe ori sortite esecului, tesandu-si vietile pe covorul descris de autor. Si nu e un covor deloc roz!…Lumea lor e una brutala, dementa, murdara plina de un Ev Mediu amplificat pana la agonie…cei de care te atasezi mor, cei care vrei sa piara de multe ori razbesc… E lumea noastra imperfecta dar vazuta prin ochi fantasy (si da cuvantul apare ironic in acest context). Insa autorul nu cade in capcana cliseelor din extrema opusa, cand un personaj de-al sau moare nu o face de amorul artei beletristice, e doar un proces natural (desi te izbeste puternic firul narativ si autorul te face sa iti pese: iti e imposibil sa te desparti asa usor de el sau ea), dispar pentru ca lumea in care traiesc isi cere sacrificiul, e ceea ce e firesc sa li se intample… si chiar nu conteaza ca iti plac sau nu, pentru ca in realitate, in realitatea lor cel putin asta e viata …
Fascinant si contrariant deopotriva, nimic nu e asa cum credeai initial ca e: incestul unor frati in oribilitatea si dementa sa se justifica desi bineinteles nu se iarta, atrocitatile comise de regi dementi fac ades rocada cu o justitie putreda, cavaleri chipesi sunt doar fatade urate ale unui comportament animalic si Cainele cel ars pe fata de propriul sau frate este uneori mai uman decat ei … George R R Martin nu scrie, nici nu predica lectii de viata, nu impune si nici nu bate in cuie pe pereti reguli morale de urmat…in schimb prin analize psihologice subtile de personaj, ascunse sub intrigi de-a dreptul coplesitoare, te face sa iti abati atentia asupra firii umane sa ii observi natura si sa cunosti mai bine poate astfel cine esti. La fel ca un bun reporter de presa scrisa, el nu are deontologic voie sa dea verdicte, insa din povestea sa ramai mereu cu ceva, citind, prin sau printre randuri.
Ca intr-o istorie reala oameni se ridica si se prabusesc intr-un joc nebun al intrigilor, tesut pe toate nivelurile societatilor expuse de autor: regi se inclesteaza si pier, fosti criminali sunt ridicati la rang de ser, case nobile sunt stirpite de pe fata lumii doar pentru ca altele sa le ia locul; eunuci crescuti doar pentru a semana moarte si calareti nascuti in sa salbatici dar liberi, mercenari fara scrupule si soldati blestemati la celibat sub umbra unui zid de trei sute de mile, cavaleri ingamfati cu vaste domenii si oameni de rand domnind peste campuri parjolite de razboi, haiduci ai necesitatii si talhari ai oportunitatii, printi si cersetori, prostituate izbitor de frumoase si luptatoare hidoase, clerici loiali si preoti perfizi si mincinosi; toti joaca deopotriva jocul vietii si al mortii… si fiecare marunta piesa din puzzle, fiecare chiar si aparent nesemnficativ personaj din intriga are locul sau logic, perfect integrat in peisaj; de fiecare data cand descoperi un amanunt nou despre un asemenea personaj, mai scoti la iveala o rotita a mecanismelor ce alcatuiesc complexa masinarie numita Un Cantec de Gheata si Foc.
Desi autorul american nu are diplomele de lingvist ale lui Tolkien si nici talentul acestuia de a crea limbi si alfabeturi imaginare, pentru a da mai multa credibilitate astfel lumii sale, universul lui GRRM se dovedeste a fi la fel de viu. Intr-adevar aspectul hartii Westerosului, continentul pe care se petrece mare parte a actiunii din carti, este fara indoiala inspirat de harta Marii Britanii, marita pana la dimensiuni de continent; este iarasi la fel de adevarat (de altfel o sustine chiar autorul destul de des): intriga este si ea inspirata de Razboiul Rozelor; poti chiar si sa atribui anumitor civilizatii imaginare din lumea Ghetii si Focului echivalentul lor istoric real de pe mapamon; si deasemenea dragonii, simbol de necontestat al genului acesta literar sunt si ei prezenti. Insa genialitatea si ingeniozitatea lui Martin aici, constau in faptul ca odata preluata sursa de inspiratie, el nu se multumeste doar in a o utiliza, o transforma total, o impleteste in ceva cu totul diferit, ii schimba structura si semnificatia pana intr-atat incat familiarul nu se pierde total, dar ramane doar un ecou, déjà vu in minte; sau, altfel spus: precum in cazul miturilor din lumea reala elementele sale apar ca rememorari ancestrale, ale urmelor ramase din fascinatia pentru necunoscut a unor stramosi uitati.
In ceea ce priveste pictarea lumii sale, desi nu gasesti nici poezia directa a lui Roger Zelazny, nici culoarea detaliilor pe care o are opera lui Tolkien, nici descrierile obositoare ale lui Robert Jordan, GRRM desavarseste totusi cu maiestrie lucrarea sa pe sevalet. De la gheturile nesfarsite de dincolo de Zid , prin muntii inzapeziti ai Nordului, trecand prin mlastini, bogate tinuturi scaldate de ape, campii insorite si pana la deserturile sudice… Westerosul apare in toate complexitatea sa geografica si dincolo de el , printre orase exotice, stepa precum o imensa mare de iarba si ruinele vechilor civilizatii isi desfasora si ele la fel de realist relieful cat se poate de detaliat.
Unde se aproprie totusi Martin de creatorul lui Lord Of The Rings? Ei bine la fel ca si la acesta legendele si istoria si civilizatia vazute prin ochii personajelor au valoare relativa. Aparitia unei comete pe cer este interpreta diferit de diverse personaje, constelatii similare poarta alte nume in functie de zona, mediul in care traiesc le modeleaza divers oamenilor actiunile, credintele si felul lor de a vedea universul. Un exemplu ingenios de diferentiere culturala mi se pare felul in care sunt denumiti copiii bastarzi de-a lungul Westerosului: ei poarta supranumele Snow in Nord, Waters in tinuturile riverane, Storm pe coasta de Est a continentului, Flowers pe campiile bogate ale Sudului si Sand in deserturile de dincolo de muntii sudici. Pasionatii de antropologie pot gasi nenumarate alte comori in seria lui George R. R. Martin si nu ma indoiesc ca unii o si fac.
Trecand peste toate aspectele descrise mai sus, saga se mai dovedeste a fi fascinanta si prin ritmul ei si felul in care actiunea te fenteaza si te invaluie. Capitolele si actiunea lor se desfasoara limitat prin ochii anumitor personaje, sau ceea ce criticii saxoni numesc POV (point of view) character si poate tocmai de aceea cand un astfel de capitol se termina, e imposibil sa nu te intrebi cand naiba se va reintoarce autorul la respectivul personaj ca sa ti se dezvaluie ce urmeaza… cel mai probabil ca la aceasta metoda de abordare contribuie destul de mult experienta de lucru in cinematografie a lui Martin.
Dialogurile intre personaje sau monologurile lor sunt ades sclipitoare si nu degeaba remarcile lor intelepte, amuzante, sarcastice sau amare au devenit deja motto-uri celebre.
Nu voi vorbi aici despre premiile pe care cartile le-au luat ( e asa cum am mentionat plina comunitatea virtuala de discutii, comentarii si multe alte recenzii) nici despre adaptarea cinematografica pe care HBO o are programata (deasemenea la un quick search pe google esti asaltat de informatii raportat la acest amanunt) si nici chiar despre jocurile pe computer ce vor fi produse, sau replicile reale dupa arme din carti… da, vorbim aici despre marketing si nu pot decat sa ma plec in fata lui Martin! A reusit sa invadeze aprope toate ariile artistice sau neartistice prin creatia sa si daca s-a imbogatit facand asta, iarasi: bravo lui, caci o merita cu prisosinta! Un avertisment pentru cei care stramba din nas la auzul verbului a vinde: Martin nu este Coelho sau Dan Brown!…este pur si simplu spre deosebire de acestia doar genial si daca cartile lui sunt cumparate in egala masura de profesori academici si spalatorese, pusti de paisprezece ani si oameni in toata firea, asta e, carcotiti cat vreti… volumele din A Song of Ice & and Fire tot capodopera raman! Asa ca, reintardinu-mi afirmatia, cred ca pot da verdictul: citeste-le sau mori in ignoranta!
Si mai departe, in incheierea rugaciunii mele incomplete, cum altfel, iata si motto-ul bine cunoscut de fani: “Winter is Coming” - asa ca ai face bine sa te grabesti cu volumul cinci mister Martin!
