joi, 20 septembrie 2012

Guguștiuci


In esență toți oamenii au prezență artistică de guguștiuci,
Gânguresc tembel  8/24
Si grăunțele sunt îndestulătoare…
Comparație ieftină, nu crezi? Nu e prima oară
Când ființele umane sunt comparate cu necuvântătoarele!
Nu îmi plac guguștiucii, nici umanele ființe ovinomorfizate
Și în general am o problemă și cu lipsa de paranteze.
(Sunt special!)
Cum spuneam, îmi displac guguștiucii și dacă tot suntem aici:
Cred că am un dinte și împotriva porumbeilor.
Ca simbol al păcii?
Ca paranteză pentru abuzul asupra conceptului dragă
(Printre altele),
N-am pene pe spate și războiul tot pute,
Mai ales dupa ora doișpe (paranteză stilistică)!
“Dragă” e altcineva, nu eu
(Vezi că ai uitat să marchezi liniile de dialog în monolog),
Nu mă lua pe mine cu dulcegării d-astea,
Cand încerci sa-l imiți pe Sorescu devii guguștiuc!
- Orice poet e din când în cand guguștiuc “dragă”
Și adeseori i-un vitraliu greșit într-o biserică goală
Iar atunci, forțând contextul poetic: “a silui” e un verb garantat;
(Paranteză  neortodox metaforică: daca idolul scriitor - tată,
Te scoate la o bere - la fel de artificiu stilistic
Și apoi închiriază o cameră la motelul tradiției literare,
Nu e viol, e circumstanță, așadar Creatorul nu poate fi decât incestuos).