Cand

Cand toata maretia, arcade si cupole, turnuri si ziduri,
Cand toate literele si cuvintele, culorile si panzele pictate-n sensuri,
Cand toate formele creatia imitand, copiind, sfidand-o,
Cand sensurile, intrebarile, raspunsurile si misterele,
Cand crucile, semilunile, hexagramele, si restul sacrelor simboluri,
Cand toate iubirile si vrajbele, tristetile si bucuriile,
Cand nenumarate toate celelalte straie ale constiintei si ale lor anateme,
Cand sangele si lacrimile, samanta si sudoarea, toate celelalte curgeri ale fiintei,
Cand fulgere si flacari, lichidul vietii, sol fertil, de el inselator zamislite,
Cand animalul rege insusi si odrasla sa,
Cand erele, mileniile, secolele, deceniile, anii, lunile, saptamanile, zilele, orele, minutele,
Cand clipele si chiar maruntele-astea vorbe insirate intre ele,
Vor fi praf si pulbere, cenusa si noroi:
Atunci, la Inceput,
Pamantul, apa, focul, cerul
Si tot ce isi are locul in echilibrul dintre ele
Vor fiinta ca-ntotdeauna, nepasatoare, perfect, in tacerea dintre astre,
Ca si cum nimic, niciodata, n-ar fi fost altfel.

La Rascruce

Trasee isi intind reptilienele trupuri
Din acest axis mundi punct intre creste
Catre locul unde Cerul si Lumea
Imbratisati stau in foarte lunga lor acuplare;
Se intersecteaza haotic, se intretaie,
Insa nu coincid niciodata;
Nicicand oglinda a voluptoasei inlantuiri de la orizont.
Zadarnic se desfasoara paralel in imitatie uneori, incercand asta,
Deznadajduite apoi, serpuiesc cautand sensul in departari,
Se avanta incercand sa atinga cuplul din zari,
Sfarsind unul si toate-n prapastie.

La Hotar

Stinge faclia si taci!
Iata-i cum trec:
Cu pas nesigur in Noapte,
Un picior proptit in Iluzie
Si al doilea membru inca infipt incapatanat in absurd.

La hotar Paznicii joaca barbut neatenti
In timp ce sufletele trec pe ascuns granita ilegal
Si uita sa mai trimita corespondenta,
Cu vederi de dincolo.

Si uita de noi
Si uita de ei
Si uita si a mai uita.

Iar noi chinuindu-ne din rasputeri ,
A nu cadea la randul nostru-n uitare
Robotim din zori pana-n seara,
Obsedati in a intari hotarele
Si blestemand Paznicii;
Duram zgomotos ziduri aparent trainice
Si ajungem intr-un final,
Satui pana-n gat de atata speteala,
Sa orbecaim, cu faclia stinsa in Noapte
Sarind tacuti zidul spre Cealalta Parte.

Zgomot

Interjectii, onomatopei, zgomot… gata!
Sunetul scos de pahare candva pline
Izbindu-se inca vioi, resemnat de podea;
Trompeta rupta, vioara sparta, chitara stramba,
Cor de nebuni… atat!
Do-re-mi-fa-sol-la-si-do
(muzica e doar sunet cu aere aristocratice)
Tic-tac, tac-tic printre note… nimic!

Ploua si ploua si stropii izbesc acoperisul de tabla
Si ma calca pe nervi (acoperisul nu ploaia)...
Fara sens? Fara sens!
Ce-i poezia altceva decat strigatul disperat, in zadar razboinic
Al unui Tarzan in adanca jungla dintre timpane?

Fara

Fara rima, ritmul,
Fara ritm, sensul,
Fara sens, trupul,
Fara trup, gandul,
Fara gand, timpul,
Fara timp, versul.

Helpless Pastiche

This is the way it all crumbles,
This is the way it all crumbles,
This is the way it all crumbles,
Not in a roar but in silence
And the Universe couldn't care less,
Of that icy light under a bloated sun!

Cad

Cad cuvinte in jos!
Se prabusesc surd in capat de pagina fara sens.
Se prabusesc cuvinte-nuante-culori-alb-negru…
Cuvintele sunt culori, uneori au si valoare, adeseori – nu!
Se rostogolesc mut,
Nedrept si atat de incorect din punct de vedere gramatical,
Dar mai ales din atat de multe alte privinte.
Pica idei si chiar uneori cu putin noroc trefla,
Se-mpiedica bete crita si cad nesfarsit…
Alcoolizate de Luna, de Soare, de Messier la-ntamplare,
Dar cel mai ades de Marte – e o figura de still asta (in limba engleza );
E un concept, cand scrii prea putin lizibil se transforma-n concert!
O simfonie (sinefonie?) nerostita, amorfa
De semnificatii, de semne pictate, adeseori mazgalite, manjite;
Degete-maini-piatra-arta, peste tot:
Pagina asta e Lascaux, urmatoarea se vrea Altamira,
Mai tarziu arta asta naiva cade in timp,
In capitolul doi.
Cad cuvinte, cad in bucati imense, iregulare, neplacut geometric fraze,
Se rostogolesc in valea de munte,
(Cand scrii prea putin descifrabil e minte)
Amalgamat, anagramat, alambicat…
80% triplu rafinat.
Stare de ebrietate cu shoturi de eu, de tu, de el/ea
Si celelate pronume, de multe ori chiar prenume,
Adeseori cu majuscula
Alteori nu!

Cad cuvinte, cad si ploua torential,
Slove capricioase cad sinonimal,
Trase de gravitatie cu gravitate,
Inainteaza in jos, uda haine (cu sau fara pe “i” accent),
Incorect din punct de vedere gramatical,
Dar nenatural din atat de multe alte privinte.
In torente de parca ar vrea sa inunde cumva,
Cad picaturile astea, curg, cad fara scop.

Cad in avalansa cuvintele astea blestemate.
Cad si-si lasa sangele litere pe hartie.
Cad precum o armata bolnava, sortita unui razboi chior.
Cad din interior spre albul exterior.
Cad parerile astea netoate.
Cad netacerile astea tacute.
Cad paradoxal din punct de vedere logic,
Dar mai ales din atat de multe alte privinte.
Cad ghemurile astea de litere ce-ar trebui sa insemne, dar raman mute,
Cad si nerostite-asurzitoare-paradoxale nici ele nu-si dau seama de ce.
Doar cad…


Cazand, de pe culmile cortexului in altundeva,
Actul lor (teatral) de-a cadea, devine el insusi un tel.