Origami (electoral)

Stimabililor, stimabilelor, ne sacaie iar alegerile! Da' eu cu cine votez? Hic! Hic!
Decizia mea de vot pentru duminica, exprimata mai mult sau mai putin artistic si/sau obscen o aveti in toata rusinica ei mai sus, in acest oshibori (arta traditionala japoneza a origamiului cu prosoape)...
Va sfatuiesc sa luati o decizie la fel de inteleapta!

Origami (morisca & stele ninja)

Iacata ce am dat gata inca doua modele de origami modular traditional: morisca si steaua ninja. Nu sunt chiar ideale (insa cu timpul vor fi muhahaha!) pentru ca hartia cu care lucrez nu e nici perfect patrata si nici nu are o grosime care sa imi faciliteze lucrul... mai greu cu hartia kami pe la noi, in plus... nu imi var nasul sa cumpar asa ceva avand in vedere ca sunt inca un biet padawan! Practice makes perfect! Ce sa mai incerc oare? Hmm vin alegerile... cred ca vad o idee ivindu-se ironic la orizont, ma voi reintoarce la subiect cu proxima ocazie, stay tuned!

CTRL+ALT+DEL=LOVE

CTRL:
Jocul asta parsiv incepe de fiece data
Cu noduri marinaresti cas si legaturi subrede incropite in graba.
Din necesitatea de umbra a nu face solului,
Singuri., goi pusca in fata Adevarului.
De a nu a arunca maruntele vorbe in vant
Si vorbele vanturi marunte,
Cu briza, musonul sau chiar crivatul
Balaurind croncanind, din circa sapte miliarde de foale
(atat de multe zero-uri incat saptele pare nul!).
Incepe cu pofta tembela de a tine sfori,
De a pune in scena jocul de marionete,
Retroactiv spanzurate de ciuda,
In corzile innodate la viteza cu care
Fuzioneaza mahalagii atomi in microscopica lor lume.
Toti anti Gepetto,
Gepetto toti anti ,
Si Gepetto anti toti!

ALT:
Acest joc mincinos continua mereu:
Limita din lipsa de sine-imitatio,
Cand eul aceasta gol tinde catre infinit.
Cu masti imbracand haine umane splendide
Falsand jocul viu,
Intr-un mascat bal simulacru,
Cu avataruri de umbre, eclipse de nimic.
Un joc de oglinzi cu Alice
Izbind iar si iar cu capul, al sau decor hipnotic.
Clone-furnici in al lor labirint musuroi, jalnic iad tesaract.
Toti William Wilson
Dr Jeckyll toti.
Si toti Mr Hyde!

DEL :
Jocul asta fals sfarseste patimas arzand: foc.
Cenusa sceneta, actorii sai scrum!
Carbonizat regizorul, scenaristul fum!
Flacari si iad fierbinte, la dracu’ cu intriga, intrigi, intriganti,
Tineri si Nelinistiti complotisti (compotisti?)
Inghesuiti, fedeles legati (uneori erotic, chiar Kama Sutra!)
Pe al lor vas viking,
Corabie funerara pe ultimul drum,
Focul sau Auschwitz innecat prematur!
Moarte-galaxia maret inghitind, ale sale brate- maelstrom;
Vartejul dreptate ivit din closet.
Toti Brutus sedati, toti drogati Iuda
Machiavelli beti crita toti
Niciun lucid Drizzt, printre (sin)ucigasi!

=LOVE :
In cartier Soarele rasare ades dintre blocuri!
In Noua Zeelanda nu mai traiesc kiwi, dar au munti frumosi!
In carti happy-enduri bucura desi, beletristica-i vrajeala!
In realitate masoni satanisti nu conduc lumea noastra (doar pe cea de-apoi)!
In epoca de piatra se distrau mai bine (aveau mai mult spatiu)!
In bucatarie e fain, cand ceai negru faci si gasesti zahar, nu sare!
In baie e bine oricum, vorba lui Sorescu!
In toate ieri-maine poti sa vezi un azi!
In orice caz, intotdeauna, tot ce-i prea mult strica!
In situatia asta: CTRL+ALT+DEL= LOVE!

Origami ( partea 1)

De vreo saptamana jumatate am (re)descoperit arta/ mestesugul/ pierderea de vreme, spuneti-i cum vreti acestei activitati numite origami. Tot incercand scheme de diverse compozitii origami mi-am dat seama ca trebuie sa incep cu ...inceputul, adica forme origami simple. Ce a iesit din asta: aveti mai sus o cutie (exemplu de origami la indemana oricui) si un cub (un origami modular pentru incepatori). Si acum ca m-a prins, vreau sa progresez ... e ceva foarte fain in matematica precisa a trebii asteia numita origami, deasemenea se dovedeste a fi indestulator de "zen": necesita rabdare, concentrare si capacitate de analiza, dezvolta aceste aptitudini calmand in acelasi timp spiritele razboinice, insa evident va mananca timpul liber! Urmeaza sa consum total neecologic hartie chinuindu-ma sa fac si alte compozitii si cred ca, urmatoarele ghemotoace sacrificate vor fi pentru realizarea unui dragon. Voi reveni; tineti-i pumnii acestui om care a dat in damblaua asta interesanta pe care anumiti asiatici (si nu numai) o practica cu daruire totala! Nebuni rau japonezii astia domle, niste fanatici nu alta!

Long Waited Blood...World Painted Blood

Tot astept de ceva vreme World Painted Blood. Mai exact astept aparitia sa inca din perioada in care se specula ca numele albumului ar fi Human Genocide. Si am avut rabdarea sa vad cum formatia ma ademeneste si starneste sentimente cat se poate de thrashy in mine prin single dupa single: mai intai cu Psychopathy Red in aprilie, apoi cu Hate World Wide in august si prin chiar piesa titlu a albumului undeva prin luna septembrie pentru ca intr-un final pe data de 2 noiembrie sa ma pot in sfarsit bucura de cele 11 piese ce compun ultima aparitie a cvartetului (in formula completa) Slayer. Intrebarea e, a meritat oare asteptarea?

Primul lucru care mi-a venit in minte odata cu coperta (harta lumii insangerata , servita pe bucati, pentru fiecare continent in parte o piesa a puzzleului…faina idee si buna strategie de marketing pentru Collector’s edition baieti!) si titlul (dupa ce am inlaturat tensiunea acumulata precum orice fan “cuminte”, strigand ritualic: SLAAAAAYYYERRR) a fost “De ce World Painted Blood si nu un alt titlu?”. Si fara a sta prea mult pe ganduri, am ajuns la concluzia ca titlul asta este atat o oglinda muzicala a felului in care trupetii Slayer vad prezentul, lucru care de altfel se observa si in tematica versurilor al dracului de sarcastice, cinice, ingenioase si controversate (ca intotdeauna de altfel) dar mai ales un titlu tribut adus fanilor: tupa a manjit efectiv cu sange (metaforic de cele mai multe ori, nu va alarmati!) lumea prin prezenta sa pe scena muzicala si acum, dupa 28 de ani de cariera thrash metal, au simtit nevoia sa arate fanilor ca sunt inca aici si pot picta inca lumea in rosu cu la fel de mult talent.

Ca o confirmare a faptului ca acest album este dedicat fanilor, piesele de pe album vin fiecare in parte cu ceva familiar, e ca si cum trupetii Slayer ar incerca sa te duca inapoi in timp, readucandu-ti in memorie productiile lor anterioare; reusesc cu brio, pentru ca ascultand piesele, imi e foarte greu sa nu ma intorc la un Reign In Blood, un Seasons in the Abyss sau chiar un Divine Intervention, intelegand cumva ca World Painted Blood poate fi privit ca o parte a doua (sper eu nu si epilog) la orice alt album Slayer.

Ce pot sa spun in urma ascultarii repetate (de foarte multe ori, patesc asta cu toate productiile Slayer) a pieselor? Simplu, cu siguranta: They still have it! De la Seasons incoace nici un alt album de-al lor nu a reusit sa ma impresioneze atat de mult, fiecare piesa in parte e una memorabila, numai buna de mosheala, dat din cap, urlat dezacordul si dispretul fata de umanitate, dezmortit oasele dimineata, baut o bere alaturi de prieteni recitand extaziati versurile sau, mult mai la obiect, pentru ca asta a demonstrat intotdeauna formatia: profesionalism + viteza + creativitate + pasiune + controversa = Slayer.

Insa destul despre Slayer, hai sa vorbim umpic si despre SLAYER, si sa mentionez astfel (in ciuda lipsei de obiectivitate ce cu siguranta m-a cuprins) si cateva aspecte legate de fiecare piesa in parte.

World Painted Blood - “Like a disease spreading death, / Erasing your existence”
Apocalipsa anyone? Dupa un intro lent destul de sinistru piesa incepe in forta: strigand versurile sale despre sfarsitul iminent al lumii e imposibil sa nu ridici alaturi de Tom Araya un pumn acuzator in timp ce descarci energie,electrizat de riffurile ce aduc cumva aminte de un War Ensemble dar se transforma melodios apoi in ceva cu totul nou, iar Lombardo izbeste nemilos, chiar daca nu la fel de complex precum in alte ipostaze tobele. Soloul de la minutul 3:22 se prelinge chinuitor in timpane, chitara pare ca agonizeaza ultimele clipe ale umanitatii pentru ca apoi trupa sa desavarseasca tabloul in timp ce vocalul recita litania de aproape 6 minute a formatiei. O piesa buna, greu de rezumat (inca descopar elemente noi in ea) chiar daca umpic repetitiva (dar hei cui ii pasa, tema suna al naibii de bine!), o carte de vizita excelenta pentru restul albumului.

Unit 731- “Pathogens seek horrible end / Churning factories of death”
Jeff Hanneman a fost de-a lungul istoriei trupei responsabil pentru toate piesele formatiei avand ca tema Al Doilea Razboi Mondial : Behind the Crooked Cross (vina si angoasa soldatului nazist realizand faptele comise) sau Angel of Death (crimele doctorului Mengele) fiind cateva exemple, reusind prin piese precum cele mentionate sa starneasca un val de cotroversa, nemultumire si chiar acuze, desi trupa a subliniat de nenumarate ori ca nu ridica in slavi subiectul ci este doar o portretizare obiectiva a respectivelor momente, ramanand ca atitudinea publicului sa condamne evenimente si fapte care bineinteles au fost groaznice. De data aceasta subiectul in cauza este un centru de cercetare secret al guvernului Japoniei ce a activat intre 1937 si 1945, facand experimente biologice si chimice pe prizonieri vii, fiind considerat unul din principalii vinovti in cazul crimelor de razboi comise de japonezi. Precum Angel of Death, piesa beneficiaza de riffuri rapide brutale, sectia ritmica este si ea in forta, melodicitatea nu prea isi are locul intr-o asemenea structura, Araya judeca scuipand cuvinte si restul trupei pedepseste prin acesta compozitie, un adevarat bone cruncher. O piesa excelenta cu un aer old school in ea, scurta si la obiect comprimand in timpul acordat destule elemente cat sa o faca un bun succesor nu egal, insa calitativ si destul de diferit de Angel of Death. De remarcat leadurile lui King si Hanneman care au un miros familiar in ele fara a fi insa comparabile direct cu vreo alta melodie a trupei.

Snuff- “Captured for eternity/ Action / You’re the main attraction”
Mass-media si violenta&sexualitatea deformata ce razbat prin multitudinea sa de forme: oh da! Un solo absolut incredibil inca de la prima secunda a melodiei: da! Un sound ce face piesa sa para o completare excelenta a albumului precendent: da! Lead dupa lead din partea lui King: da! Lombardo corect, precis si plin de energie, da! Araya plin de ura: da! Una din piesele memorabile ale trupei: da! Cea mai buna de pe album: nu!

Beauty Through Order- “Frozen in time is the ice flowing in your veins / Are you insane?”
O melodie despre crima, pasiuni interzise si vampirism? In fine nu e prima oara cand Slayer serveste asta, dar de fiecare data reusesc sa fie noncliseici in abordare. Imi aduce aminte de Blood Line, 213 si inca ceva nu imi dau seama exact... cu siguranta mai buna decat ambele. O piesa lenta pana la primul lead al lui King cand tempoul creste considerabil si piesa devine chiar interesanta, dupa inca un lead marca Hanneman lucrurile o iau razna si ascultatorul ar trebui sa fie foarte multumit de asta. O piesa ce poate dezamagi initial fanii pieselor in forta Slayer dar care duce la bun sfarsit blasfemica declaratie cu brio.

Hate Worldwide- “My scars insane, my life profane / I deny, defy, and spread a little hate, worldwide!”
Titlul rezuma destul de bine: o declaratie de ura si alte minunate sentimente, fata de lume si mai ales fata de religie. O piesa cat se poate de thrash si mai ales cat se poate de Slayer; de la inceput si pana la sfarsit nu exista un singur moment in care sa te poti opri din headbanging. O piesa care efectiv nu putea lipsi din album.

Public Display Of Dismemberment- “Blameless innocent, lies of the decadent / Brazen hypocrites answering to idiots”.
Dittohead, partea a doua sau partea a treia daca luam in calcul si Consfearacy. La capitolul versuri cel putin lucrurile sunt similare . Si daca numai suntem de ceva vreme in 1994 asta nu inseamna ca nu exista lucruri de criticat la nivel social. Kerry King ne serveste o portie de realitate in acelasi stil. O melodie rapida , intepata, cu umpic de vibe hardcore punk in ea, ce in a doua parte scade in ritm precum piesele ale caror continuare intuiesc ca se vrea. In ciuda asemenarilor pomenite piesa se dovedeste a fi foarte inventiva si clar una pe care ascultand-o sa iti bagi picioarele in el de guvern, in ea de societate, in toti ‘tu-le muma lor! La fel ca si in cazul precedentei :…headbang…headbang…must stop...headbang…can’t stop…fuck!

Human Strain - "Illness, infected born mutilated strain / Issue transfusion no one left to blame / Nature's way of thinning out the human fucking herd”
O melodie destul de intunecata atat la nivel de versuri (hei dar ce piesa Slayer nu e?) dar mai ales muzical. Intr-un tempo mediu, vorbeste prin notele si versurile sale despre tendinta de distrugere si autodistrugere a omului ( razboi biologic probabil?). Abordarea si executia total originale. Undeva pe la minutul 1:30 se simte umpic de iz de Jihad si ceva mai tarziu Araya reuseste dupa ce recita cateva versuri sa fie acuzator si chiar umpic “melancolic”. Isi revine repede dar pasajul e interesant. Per total, probabil cea mai matura piesa a albumului, chiar daca se simte umpic de new metal in ea (vocea lui Araya cu efecte, pasajul a la Jihad etc.)

Americon – “Americon! It's all about the mother fucking oil / Regardless of the flag upon its soil”
Pot asculta de 10 ori la rand melodia asta fara sa ma plictisesc. Kerry King arata cu degetul acuzator inspre S.U.A, desi este el insusi american, la fel si restul trupetilor, nu se sfiesc in a critica agresiv tot ceea ce reprezinta tara lor. Sarcasmul din vocea lui Tom este foarte convingator, Lombardo loveste ironic (uneori aproape ca intr-un mars pedala sa bas dubla), riffurile celor doi chitaristi si bassul lui Araya o transforma intr-un anti-imn American, iar leadurile de la minutul 1:46 sunt unele dintre cele mai ingenioase pe care le-au compus Jeff si Kerry. Personal, mi se pare cea mai buna piesa de pe album.

Psychopathy Red- “Dehumanise / Crying out stimulated / Your screams fill my soul”
De-a lungul timpului Slayer a avut destule melodii despre criminali in serie : despre Ed Gain, despre Jeffrey Duhner si altii. Intotdeauna versurile au abordat psihologic mintea bolnava a criminalului. De data asta au ales sa vorbeasca despre un criminal in serie rus, ce i-a determinat sa faca asta…ca de obicei probabil lecturile lui Tom. Versurile? Decente! Cat de bine le reuseste muzical? Ei bine, daca majoritatea pieselor Slayer despre dereglati mentali sunt ceva mai atmosferice si lente nu acelasi lucru se poate spune si despre primul single al acestui album. E o melodie furioasa, Araya urla isteric versurile, bassul sau iese in fata rapid destul de evident pe alocuri. O piesa in viteza care imi aduce pe alocuri aminte de Supremist din cauza chitarilor si a soundului lor. O alegere potrivita penru a fi scoasa pe Single, poate atrage atat fanii vechi Slayer cat si novicii.

Playing With Dolls – “Violently regress, death's so endless, brutal is your pain / Anguish is a game, broken and afraid, god can't help you now / You’ll wish you were in hell”
Fara indoiala daca este sa vorbim de partea a doua a unei piese consacrate a trupei, cu siguranta aceasta melodie este cea mai potrivita. Playing with Dolls este 100% Dead Skin Mask 2! La fel ca piesa arhicunoscuta si aceasta poate fi privita ca o “balada”… una violenta si plina de sange, povestita de o minte bolnava, jucandu-se cu victimele sale de parca ar manevra papusi. Melodie in esenta lenta, in care vocea lui Araya reuseste sa ma uimesca prin senzatia de extrem de ciudat pe care o induce, notele melodiei la fel. Structura cantecului este oarecum, sper sa nu para hazardat, chiar progresiva pe alocuri! Varianta DVD a discului contine si un clip la ea, destul de reusit as putea spune. Cea mai putin thrash (mai putin soloul fain de la minutul 2:37) piesa prin sonoritatile sale moderne, dar in acelasi timp foarte potrivita pentru a sublinia aspectul de album inchinat fanilor.

Not of This God – “Holy water empty threat, the holy cross has no effect / I piss on any object of virtue, crucifix and rosaries"
A doua declaratie acuzator anti crestina a lui King de pe album este si ultima piesa din playlist. In ceea ce priveste cantecul in sine, vorbim despre o piesa dupa reteta obisnuita a trupei: violent, rapid, provocator. O surpriza placuta in desfausurarea temei melodice mi se pare pasajul in care Lombardo da efectiv tonul in care evolueaza de aici incolo structura, undeva la minutul 1:42. De altfel cred ca e piesa unde performanta sa iese cel mai mult in evidenta din album. Un final in forta, fara alte artificii moderne.

Cam atat. Piesele sunt toate foarte bune, singurul lucru care trage inapoi intregul este utilizarea putin cam mult a efectelor de studio (stiu, stiu Araya isi pierde vocea) si uneori poate tocmai acea familiaritate pe care trupa a dorit sa o dea albumului pentru a fi iubit de fani.
SLAAYYYYYYYEEEEEEEERRRRRRRRRR!!!

Tragand linie: Nota 9/10.

Brownian

Este ca si cum ai incerca sa iti pierzi fara urma
Nebunia intr-o sticla cu vin tare demisec,
Trebuind, simtind acut nevoia, pe gat sa o dai din doar o suflare
Repetandu-ti la nesfarsit, resemnat ca:
O infinitate si una de clipe impreuna nu fac doi bani ruginiti de arama
Pentru doamna aceasta fractalica care, siret dansand
Iar si iar, baga mana in saculetul sau Dada si
Extragand litere criptice, te face, beat crita, spre casa sa pleci.

Despre cum ma droghez de ceva vreme cu Cantec de Gheata si Foc

Initial cand m-am decis sa scriu cateva cuvinte referitor la acest titlu, imi propusesem sa fie o recenzie doar despre al treilea volum: Iuresul Sabiilor al acestei prodigioase serii… voi asterne mai degraba cateva ganduri despre intreaga aceasta cea mai importanta saga fantasy, scrisa pana in ziua de azi si de ce nu (nu ma hazardez deloc in a afirma asta), una din cele mai interesante lucrari beletristice contemporane.

De ce inca o alta recenzie la aceasta serie de 7 romane (dintre care 4 publicate)? Destul de simplu: in primul rand precum unul din drogati, avid dupa doza zilnica din opera lui GRRM (abrevierea cu care fanii lui George R. R. Martin isi alinta zeul autor), ma plec in fata sa si simt nevoia sa ii fac cunoscuta creatia si profanilor ce nu au auzit inca de el (pe bune caiti-va sau muriti!); in al doilea rand lecturand inca la momentul actual al treilea volum al seriei, m-am gandit sa dau si verdictul meu asupra sa, chiar daca imaginea pe care o am despre serie nu este evident completa.

Internetul, presa si nu numai mustesc de recenzii asupra acestor biblii fantasy si nu as vrea sa repet prea mult din ceea ce deja s-a zis (desi probabil mi-ar fi practic imposibil, dat fiind tocmai numarul mare de lucruri ce s-au spus despre), asadar iata mai jos si incercarea mea sau ceea ce mi-as dori a fi si un altfel de recenzie (o puteti numi si propaganda) la adresa fenomenului Cantec De Gheata si Foc.

Fara indoiala asa cum am mentionat fara drept de apel mai sus, seria lui Martin este cea mai importanta opera fantasy scrisa vreodata (si da, credeti-ma pe cuvant am citit si Tolkieni si Zelazny si Jordani destui la viata mea …NU Rowling, eroii sai ochelaristi imi provoaca alergie!). Ce are mai presus de autorii mentionati si sloavele lor? Cel mai important ar fi faptul ca nu are aproape nimic in comun cu ei. In principiu genul fantasy, in ciuda multitudinii subgenurilor si metodelor sale de manifestare, este totusi unul in care autorii trebuie sa ramana tributari unor traditii, unor proecedee artistice si unor elemente de cele mai multe ori familiare cititorului. V-ati obisnuit ca autorii de epic fantasy sa arunce in voi cu eroi perfecti, antagonisti demni de tot dispretul, lupte intre bine si rau si uneori umbre penduland intre acestea doua, cu ceva culoare presarata pe alocuri? V-au ademenit ades teme lovecraftiene, ororile de nedescris din ele si antieroii lor dementi si plini de angoase? Poate ati dat nas in nas cu creaturi legendare, mituri stravechi ale omenirii reinventate si repovestite genial, sau v-au starnit imaginatia specii exotice imaginare descrise indeamanuntul si probabil chiar v-ati si pierdut in lumi la fel de imaginare si Povesti fara Sfarsit…criticii “seriosi” numesc in dispret genul ca fiind unul escapist pana la urma, nu? Ei bine GRRM isi propune sa faca ceva realmente diferit. Si de cele mai multe ori ii reusete stralucit Ce face el este intr-un sens umami intr-o lume invatata doar cu clasicele patru gusturi. In principal lumea operei sale este una profund ancorata in uman… si Personajele (neaparat cu majuscula) sunt primul lucru pe care il observi. Nu vei gasi aici acei eroi tipici in armuri (desi desori o poarta, plina de gauri si apasatoare sau stralucind in Soare) nici creaturi angelice neprihanite, nici sfinti si nici anatemele lor… Sunt oameni, oameni in toata splendoarea si uratenia lor, in toata maretia si josnicia lor sufleteasca, fiinte cat se poate de vii, ce ades gresesc si sunt de cele mai multe ori sortite esecului, tesandu-si vietile pe covorul descris de autor. Si nu e un covor deloc roz!…Lumea lor e una brutala, dementa, murdara plina de un Ev Mediu amplificat pana la agonie…cei de care te atasezi mor, cei care vrei sa piara de multe ori razbesc… E lumea noastra imperfecta dar vazuta prin ochi fantasy (si da cuvantul apare ironic in acest context). Insa autorul nu cade in capcana cliseelor din extrema opusa, cand un personaj de-al sau moare nu o face de amorul artei beletristice, e doar un proces natural (desi te izbeste puternic firul narativ si autorul te face sa iti pese: iti e imposibil sa te desparti asa usor de el sau ea), ei dispar pentru ca lumea in care traiesc isi cere sacrificiul, e ceea ce e firesc sa li se intample… si chiar nu conteaza ca iti plac sau nu, pentru ca in realitate, in realitatea lor cel putin asta e viata …

Fascinant si contrariant deopotriva, nimic nu e asa cum credeai initial ca e: incestul unor frati in oribilitatea si dementa sa se justifica desi bineinteles nu se iarta, atrocitatile comise de regi dementi fac ades rocada cu o justitie putreda, cavaleri chipesi sunt doar fatade urate ale unui comportament animalic si Cainele cel ars pe fata de propriul sau frate este uneori mai uman decat ei … George R R Martin nu scrie, nici nu predica lectii de viata, nu impune si nici nu bate in cuie pe pereti reguli morale de urmat…in schimb prin analize psihologice subtile de personaj, ascunse sub intrigi de-a dreptul coplesitoare, te face sa iti abati atentia asupra firii umane sa ii observi natura si sa cunosti mai bine poate astfel cine esti. La fel ca un bun reporter de presa scrisa, el nu are deontologic voie sa dea verdicte, insa din povestea sa ramai mereu cu ceva, citind, prin sau printre randuri.

Ca intr-o istorie reala oameni se ridica si se prabusesc intr-un joc nebun al intrigilor, tesut pe toate nivelurile societatilor expuse de autor: regi se inclesteaza si pier, fosti criminali sunt ridicati la rang de ser, case nobile sunt stirpite de pe fata lumii doar pentru ca altele sa le ia locul; eunuci crescuti doar pentru a semana moarte si calareti nascuti in sa salbatici dar liberi, mercenari fara scrupule si soldati blestemati la celibat sub umbra unui zid de trei sute de mile, cavaleri ingamfati cu vaste domenii si oameni de rand domnind peste campuri parjolite de razboi, haiduci ai necesitatii si talhari ai oportunitatii, printi si cersetori, prostituate izbitor de frumoase si luptatoare hidoase, clerici loiali si preoti perfizi si mincinosi, toti joaca deopotriva jocul vietii si al mortii …si fiecare marunta piesa din puzzle, fiecare chiar si aparent nesemnfiicativ personaj din intriga are locul sau logic, perfect integrat in peisaj si de fiecare data cand descoperi un amanunt nou despre un asemenea personaj mai scoti la iveala o rotita a mecanismelor ce alcatuiesc complexa masinarie numita Un Cantec de Gheata si Foc.

Desi autorul american nu are diplomele de lingvist ale lui Tolkien si nici talentul acestuia de a crea limbi si alfabeturi imaginare pentru a da mai multa credibilitate astfel lumii sale, universul lui GRRM se dovedeste a fi la fel de viu. Intr-adevar aspectul hartii Westerosului, continentul pe care se petrece mare parte a actiunii din carti, este fara indoiala inspirat de harta Marii Britanii marita pana la dimensiuni de continent, este iarasi la fel de adevarat (de altfel o sustine chiar autorul destul de des): intriga este si ea inspirata de Razboiul Rozelor; poti chiar si sa atribui anumitor civilizatii imaginare din lumea Ghetii si Focului echivalentul lor istoric real de pe mapamond… si deasemenea dragonii, simbol de necontestat al genului acesta literar sunt si ei prezenti. Insa genialitatea si ingeniozitatea lui Martin aici constau in faptul ca odata preluata sursa de inspiratie, el nu se multumeste doar in a o utiliza, o transforma total, o ia si o impleteste in ceva cu totul diferit, ii schimba structura si semnificatia pana intr-atat incat familiarul nu se pierde total, dar ramane doar un ecou, déjà vu in minte; sau precum in cazul miturilor din lumea reala, elementele apar ca rememorari ancestrale, ale urmelor ramase din fascinatia pentru necunoscut a unor stramosi uitati.

In ceea ce priveste pictarea lumii sale desi nu gasesti nici poezia directa a lui Roger Zelazny nici culoarea detaliilor pe care o are opera lui Tolkien, nici descrierile obositoare ale lui Robert Jordan, GRRM desavarseste totusi cu maiestrie lucrarea sa pe sevalet. De la gheturile nesfarsite de dincolo de Zid , prin muntii inzapeziti ai Nordului, trecand prin mlastini, bogate tinuturi scaldate de ape, campii insorite si pana la deserturile sudice… Westerosul apare in toate complexitatea sa geografica si dincolo de el , printre orase exotice, stepa precum o imensa mare de iarba si ruinele vechilor civilizatii isi desfasora si ele la fel de realist relieful cat se poate de detaliat.

Unde se aproprie totusi Martin de creatorul lui Lord Of The Rings? Ei bine la fel ca si la acesta legendele si istoria si civilizatia vazute prin ochii personajelor au valoare relativa. Aparitia unei comete pe cer este interpreta diferit de diverse personaje, constelatii similare poarta alte nume in functie de zona, mediul in care traiesc le modeleaza divers oamenilor actiunile, credintele si felul lor de a vedea universul. Un exemplu ingenios de diferentiere culturala mi se pare felul in care sunt denumiti copiii bastarzi de-a lungul Westerosului: ei poarta supranumele Snow in Nord, Waters in tinuturile riverane, Storm pe coasta de Est a continentului, Flowers pe campiile bogate ale Sudului si Sand in deserturile de dincolo de muntii sudici. Pasionatii de antropologie pot gasi si nenumarate alte comori in seria lui George R. R. Martin si nu ma indoiesc ca unii o si fac.

Trecand peste toate aspectele descrise mai sus, saga se mai dovedeste a fi fascinanta si prin ritmul ei si felul in care actiunea te fenteaza si te invaluie. Capitolele si actiunea lor se desfasoara limitat prin ochii anumitor personaje sau ceea ce criticii saxoni numesc POV (point of view) character si poate tocmai de aceea cand un astfel de capitol se termina e imposibil sa nu te intrebi cand naiba se va reintoarce autorul la respectivul personaj ca sa ti se dezvaluie ce urmeaza…cel mai probabil ca la aceasta ingenioasa metoda de abordare contribuie destul de mult experienta de lucru in cinematografie a lui Martin.

Dialogurile intre personaje sau monologurile lor sunt ades sclipitoare si nu degeaba remarcile lor intelepte, amuzante, sarcastice sau amare au devenit deja motto-uri celebre. Probabil as fi putut puncta recenzia doar cu asta si as fi fost nevoit astfel sa dau seama pentru incalcarea drepturilor de autor, neputandu-ma opri nicidecum doar la un citat sau doua.

Nu voi vorbi aici despre premiile pe care cartile le-au luat ( e asa cum am mentionat plina comunitatea virtuala de discutii, comentarii si multe alte recenzii) nici despre adaptarea cinematografica pe care HBO o are programata (deasemenea la un quick search pe google esti asaltat de informatii raportat la acest amanunt) si nici chiar despre jocurile pe computer ce vor fi produse sau replicile reale dupa arme din carti…da, vorbim aici despre marketing si nu pot decat sa ma plec in fata lui Martin! A reusit sa invadeze aprope toate ariile artistice prin creatia sa si daca s-a imbogatit facand asta, iarasi: bravo lui, caci o merita cu prisosinta! Un avertisment pentru cei care stramba din nas la auzul verbului a vinde: Martin nu este Coelho sau Dan Brown!…este pur si simplu spre deosebire de acestia doar genial si daca cartile lui sunt cumparate in egala masura de profesori academici si spalatorese, pusti de paisprezece ani si oameni in toata firea, asta e, carcotiti cat vreti… volumele din A Song of Ice & Fire tot capodopera raman! Asa ca, reintardinu-mi afirmatia, cred ca pot da verdictul: citeste-le sau mori in ignoranta!

Si mai departe, in incheierea rugaciunii mele incomplete, cum altfel, iata si motto-ul bine cunoscut de fani: “Winter is Coming” -asa ca ai face bine sa te grabesti cu volumul cinci mister Martin!