Pășind

E limpede, mi-e dor de munte!


Deseori,
Cînd mă aflu între colți neînduplecați de vânturi și de ape,
Danturi gigantice ale unor uriași primordiali
Cu bărbi verzi, ruginii sau albe chiar,
Călcând,
Cu mușchii tensionați și reci broboane născute din efort pe piele,
Cerul trăgând, momindu-mă mereu mai sus,
Înspre regatul său, unde doar pietrele și-naripatele se simt în largul lor
Și omul sprijinit în toiagul său de drumeție
I-o umbra trecătoare doar - furnică efemeră pe-o mică creangă săltând și coborând,
Navigând,
Gigantica mare neclintită și ale sale valuri de rocă încrețite,
Cu alge mirosind a brad;
În clipe ca acelea mereu mă opresc,
Aplecându-mă să-mi potolesc ostenirea, răpind cu palmele căuș
Lichidul rece, dătător de viață,
Din gura unui parca închipuit șarpe cristalin,
Târându-și solzii transparenți în jos,
Prăbușindu-și treptat trupul în cascade înspumate zgomotoase.
Sorbind,
Îmi văd oglindirea
Și dincolo de jocul luminos,
Permutând lumina în sus și jos, din ochi în apă și-napoi,
Cercetând chipul meu distorsionat din unde
Îmi-aduc aminte de ceva…
Mereu aici dobândești tăria să poți cuteza tot mai sus și-apoi,
Epuizat însă satisfăcut, pășind atent,
Înveți mai ales cum să cobori!

Sléibhte

Creste de munți se-ntind în zare, nesfârșire,
Știrbite și făurite numai de daltele timpului.
Doar vântul se aude, restul e tăcere;
Peste culmi se-nalță doar păsări și aripile gândului.

Zenitul, vezi doar bolta cea curată
Și Nadirul, cu palmele tu cuprinzi lumea,
Iar inima odata-mpovărată,
Crește înaltă mai presus decât culmea.

Ferestrele, ochiuri limpezi, cristaline
Tăinuite, mute, ascunse comori între văi străbune.
Oglinzi, reflectând stele din nopți senine
Și vânturi veșnice, riduri croindu-le, urlând nebune.

Cât pot cuprinde ochii dai numai de nestemate:
De smarald și de argint, par coloane drepte
Sprijinind cupola cu pietre din safir lucrate,
La baza lor doar rădăcinile sunt trepte.

Acolo sub măreție, a stâncilor tăioase,
Eul devenind precum și ele, se regăsește,
Sculptat de nebunia furtunilor mânioase
Spre verticală se întinde, strigând: îndrăznește!