joi, 16 februarie 2012

Când


Când toata măreția, arcade și cupole, turnuri și ziduri,

Când toate literele și cuvintele, culorile și pânzele pictate-n sensuri,
Când toate formele creația imitând, copiind, sfidând-o,
Când țelurile, întrebarile, răspunsurile și misterele,
Când crucile, semilunile, hexagramele, și restul sacrelor simboluri,
Când toate iubirile și vrajbele, tristețile și bucuriile,
Când nenumărate toate celelalte straie ale constiinței și ale lor anateme,
Când sângele și lacrimile, sămânța și sudoarea, toate celelalte curgeri ale ființei,
Când fulgere și flăcări, lichidul vieții, sol fertil, de el înșelător zămislite,
Când animalul rege însuși și odrasla sa,
Când erele, mileniile, secolele, deceniile, anii, lunile, săptămânile, zilele, orele, minutele,
Când clipele și chiar măruntele-astea vorbe înșirate între ele,
Vor fi praf și pulbere, cenușă și noroi:
Atunci, la Început,
Pământul, apa, focul, cerul
Și tot ce iși are locul în echilibrul dintre ele
Vor ființa ca-ntotdeauna:
Nepăsătoare, perfect, în tăcerea dintre astre,
Ca și cum nimic, niciodată, n-ar fi fost altfel.