La Hotar

Stinge faclia si taci!
Iata-i cum trec:
Cu pas nesigur in Noapte,
Un picior proptit in Iluzie
Si al doilea membru inca infipt incapatanat in absurd.

La hotar Paznicii joaca barbut neatenti
In timp ce sufletele trec pe ascuns granita ilegal
Si uita sa mai trimita corespondenta,
Cu vederi de dincolo.

Si uita de noi
Si uita de ei
Si uita si a mai uita.

Iar noi chinuindu-ne din rasputeri ,
A nu cadea la randul nostru-n uitare
Robotim din zori pana-n seara,
Obsedati in a intari hotarele
Si blestemand Paznicii;
Duram zgomotos ziduri aparent trainice
Si ajungem intr-un final,
Satui pana-n gat de atata speteala,
Sa orbecaim, cu faclia stinsa in Noapte
Sarind tacuti zidul spre Cealalta Parte.